Nu cred că dl.Iohannis a vrut să candideze pentru preşedinţie. Nu-l ajută nici CV-ul. Cel puţin nu acum. Dar cum politica la noi e o “alba-neagra”, bila cu numele lui a iesit de sub căpăcelul norocos. Nu e pentru cine se potriveşte ci pentru cine se nimereşte, nu?
Acum că s-a prins în horă, chit că încă învaţă paşii, trebuie să joace. Chiar dacă taraful de lăutari de pe margine – format din PDL-iştii care au deja instrumentele acordate – nu prea are culoarea potrivită şi se teme că s-ar putea să-l facă la portofel. Înapoi nu mai poate da, întrucât l-a invitat o fată – România – şi nu e frumos să refuze. Neamţ fiind, încearcă să imprime paşii cu eleganţa unui vals vienez şi e conştient că fata va învăţa puţin mai greu decât ceea ce ştie ea deja : sârba tot pe loc, pe loc, pe loc. Pe care celalalt pretendent la mâna fetei o ştie la perfecţie.
Ce-ar mai putea face ar fi să-i zică fetei cu mai multa convingere: “Dansez pentru tine!”