E campanie electorala. Toate fortele se concentreaza pe asaltul final. Fiecare tabara cu ce poate: mai cu o sacosa, mai cu un kil de faina, cu 50 de lei, cu un post TV aservit, cu un blog, un Facebook, orice. Sa iasa treaba cum trebuie si vedem noi decontul dupa. Multe editoriale din media incearca sa compenseze suma de vorbe inca nerostite de dl.Iohannis. Se ating corzi sensibile, se fac radiografii ale societatii mult prea pasive, se striga disperarea ca am fi pierduti, oricare ar fi alegerea. Ei bine, NU suntem pierduţi! Ba chiar suntem cautati si gasiti, cu disperare pe alocuri, de fiecare data cand clasa politica are nevoie de “exprimarea democratica” care sa consfinteasca o alternanta la putere, absolut normala pentru ea. Totul trebuie facut corect, la vedere, cu acte in regula. Fara resentimente, fara remuscari. Din pacate, patetismul ce razbate din multe articole, nu poate misca pe nimeni cat timp nu s-a atins inca limita de suportabilitate. Iar aici poporul roman are o rezistenta remarcabila. De Guinness book as zice… Cat timp cu un simplu vot poti cumpara produse sau bani iar “lupta sindicala” se incheie, penibil, pe acordurile dansului pinguinului inseamna ca inca mai avem din ce trai. Iar resemnarea si teama de mai bine completeaza imaginea unui popor obligat parca de istorie sa ramana mereu cu caciula in mana la mila boierului. Dar tare mandru ca e roman…
