Un fost profesor din facultate, ne-a descris la inceputul anului, in cateva vorbe, materia pe care urma sa ne-o predea: “E ca o otrava. Luata in doze mici, adica studiind zilnic, organismul se obisnuieste treptat cu ea, o asimileaza si nu creeaza probleme. Daca e luata toata odata, adica inainte de sesiune, poate fi fatala”. Omul a avut mare dreptate.
Indraznesc sa-i sugerez dlui Iohannis aceeasi atitudine fata de politica de la Bucuresti, care, pe langa efectul posibil otravitor, il mai are si pe cel de drog. Unul foarte puternic, ce da o dependenta nebanuita si care te face sa spui vrute si nevrute. O simpla declaratie nepotrivita de genul celei cu ” Noi vrem sa preluam puterea” poate fi interpretata in fel si chip. Indiferent daca o spui in romana sau in germana, sunt suficienti translatori care reusesc sa traduca pana si vorbele nespuse dintre randuri.
Fiind vorba de o declaratie in calitate de, inca, presedinte de partid, e acceptabila. Dar da de gandit. Mai ales ca prin campanie vehiculai si ideea ca nu trebuie ca un partid sa aiba totul. Sau nu se pune daca e vorba de partidul tau ?
In plus, mai are de tinut in frau si colegii de partid(e) care incep sa se trezeasca vorbind, uitand ca tara a votat pentru un alt tip de discurs. In niciun caz cel de tipul : “Ciocu mic, acum noi suntem la putere!”. Privind in spatele lui, nu poti sa nu remarci aceleasi figuri care abia asteapta sa se aseze la masa cu bucate din sufragerie, desi au intrat, nesperat si fara invitatie, soptind discret portarului de la intrare: “Noi suntem cu dl.Iohannis”.
Asa ca, mai usor cu puterea pe scari. Si Ponta s-a crezut Mihai Viteazul, cel care uneste, si acum e in concediu medical acasa, plin de comprese reci…