Alegerea Sophiei

Acum, cand lucrurile s-au mai aşezat puţin şi artificiile victoriei s-au stins, un nou spectacol a prins deja contur. E cel al tuturor analiştilor pricepuţi din ţară, care de care mai săritor în a da sfaturi despre ce şi cum trebuie făcut ca preşedinte. E clar ca mai toţi ştiu cum trebuie procedat, cu cine trebuie să facă echipă noul preşedinte, pe cine să ocolească, cu care să nu se încurce, ce mai, te şi întrebi la ce mai e nevoie de cel ales. Cum toate se fac singure în jurul lui, am fi putut alege şi un ficus in funcţie. Dădea şi bine şi era mereu verde. Cu toţii uită că omul ales ca preşedinte are cap şi gândire proprie. Cu care a demonstrat, la nivel mai mic, e drept, că ştie ce să facă, avand rezultate notabile.

Aparent, e în situaţia unuia care a moştenit o casă plină de probleme, ce colcăie de gândaci şi şobolani, în care, nici bine intrat pe uşă, se şi trezeşte cu toţi vecinii pe cap, care de care mai cunoscător al problemelor şi care se agită în toate direcţiile, neştiind de fapt ce doreste noul proprietar. Poate o renovează, poate face doar o deratizare sau poate că vrea să o dărâme de tot si să construiască ceva nou în loc. Cam multă gălăgie pe scară! E totuşi nevoie de ceva mai multă linişte pentru a putea auzi ce vrea să spună cel în cauză. Şi aşa vorbeşte destul de rar…

Ca oricare dintre noi în aceeaşi situaţie, va face alegeri subiective, fără doar şi poate. Unele mai potrivite, altele din compromis, că doar asta e politica. O sumă de compromisuri. Ţine doar de el dacă va merge la gât cu pietre de moară sau preţioase.  Alegerile va trebui să şi le asume. Aşa cum am făcut şi noi la urne, când l-am ales pe el.

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.