Ca după orice despărţire din dragoste, există mai multe faze descrise amănunţit de orice manual de psihologie. Cum cazul de faţă se poate înscrie cu brio la capitolul poveşti de dragoste sfârşite trist, se pot aplica aceleaşi tratamente. Despărţirea dintre PSD şi putere, intr-un moment ce părea perfect pentru ambii parteneri, nu putea să nu lase urme adânci, mai ales în sufletul celui rămas neconsolat. Râuri de lacrimi curg acum pe obrajii celui părăsit, stricând complet un machiaj perfect de catwalk, afişat ostentativ in campania electorală. E faza de negare, cea cu “Nu se poate să se întâmple asta!”, mai ales după cât sentiment şi mai ales bani, a investit în ea. Manualele spun că, dacă vrei să treci peste, trebuie să recunoşti realitatea, dar fără a te lăsa prada ruşinii, şi toate acele “ar fi trebuit/aş fi putut/aş fi facut”. Sunt totuşi greu de digerat aceste lucruri, şi numai de psihologie nu le arde psd-iştilor acum. Nu e timpul de întinderi pe canapea pentru terapii. De ruşine, nici nu le pasă. Ce e aia?
Va urma, inevitabil, etapa de furie, când vom vedea bibelouri sparte de pereţi, ţipete în public, jigniri şi aruncări in stradă a persoanelor care până mai ieri le erau dragi şi fără de care dragostea lor nu era completă. Deh, una modernă, de menaj a beaucoup…
În final, lucrurile se vor linişti de la sine şi totul va reintra în normal. Acceptarea face parte din terapie. Şi deşi ştiu cu toţii ce panaramă e totuşi Puterea asta şi cum se dă ea la toţi, sucindu-le minţile ca Fata Morgana, abia aşteapta să se reîntoarcă la ei. Ştiu că ea nu rezistă mult timp lăngă sărăntoci. Baronii vor atrage întotdeauna fetele frumoase şi sărace …