Mai e un pic până departe

La început au fost doar câteva voci, abia auzite, ici-colo. Mai mult din inerţia momentului, care tocmai dăduse dovada că se poate. Apoi, pe principiul bulgărelui de zăpadă, că tot suntem în sezon, cererea a prins contur şi tinde s-o ia la vale, aţâţată de nişte vechi schiori printre jaloanele politicii, ce s-au văzut ajunşi, aproape prin minune, în vîrful muntelui, neştiind foarte clar dacă au fost aduşi acolo gratis, de un telescaun nemţesc, sau de avalanşa Facebook. Se cere, din ce în ce mai sonor, dizolvarea actualului parlament şi alegeri anticipate. Ideea nu e în principiu rea, mai ales că multe din fundurile aşezate pînă acum comod în fotoliile moi de parlamentar, încep sa tânjească lacom, e drept, împotriva voinţei, după banchetele reci ale dubelor DNA-ului. Ceva trebuie făcut, dar nu pe fugă. N-ar fi decât un alt hei-rup pompieristic, prin care să stingem urgent un foc de grătar, lăsând în spate alte 10 case pline de apă şi geamuri sparte inutil. Trebuie gîndită aceasta mişcare pas cu pas, vorba alesului. Altfel, ne vom trezi cu ştampila în mână, obligaţi fiind s-o punem pe fruntea aceloraşi trişti, care abia aşteaptă să ne arate cum s-au dezis ei de Satana banului public şi cum au căpătat ei brusc, “de-acum încolo”, toleranţa zero la corupţie. Singurii care vor lipsi de pe aceleaşi liste, vor fi doar cei plecaţi la “studii”, pentru care DNA-ul va motiva absenţele.

Deşi se pare că nu mai avem timp, paradoxal, e cazul să ne oprim puţin, să măsurăm de mai multe ori ca să tăiem o singură dată. În carne vie, dacă e cazul. Prea mult material disponibil nu mai avem la magazie. Vrem şi noi să ieşim în lume măcar odată, fără pantalonii rupţi în cur…

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.