Din oceanu' Pacific, a ieşit un peşte mic…

Deşi nici măcar investit în funcţie, noul preşedinte are deja o groază de probleme de rezolvat, da’ urgent de tot, că nu mai au răbdare analiştii de pe margine. Toţi vor, la unison, să vadă în echipa noului ales, o colecţie de nepreţuiţi, care să îndeplinească simultan, din punct de vedere al pregătirii şi trecutului politic, aşteptările a 20 de milioane de oameni în parte. Nu contează ce vrea Klaus, contează să le treacă lor testul şi asta aşa, că-s indulgenţi şi le dau o şansă. Mai e puţin şi-l trimitem pe bietu’ preşedinte să dea o tură pe cer, prin Olimp, să ne aducă niscaiva zei cu care să facă echipă…

Eu zic să nu fim ipocriţi şi să recunoaştem că ce face el acum, e o chestie absolut normală. Atât în viaţa de zi cu zi, dar mai ales în cea politică, unde, fără compromisuri şi negocieri, rişti să te alegi doar cu chitanţa de la plata cotizaţiei.
Cum ar fi să-ţi chemi prietenii să te ajute să-ţi muţi mobila şi la final, când e toată aşezată la noua locaţie, să-i trimiţi acasă că tu vrei să-i dai o bere noului vecin, nu lor?

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.