În pauza de masă dintre şedinţele Parlamentului European, dna Monica Macovei mai vine şi ne-aruncă peste gard câte o gaufră belgiană, luată pe ascuns de la bufet, sperând ea să ne mai îndulcească amarul. În ultima aruncată, am găsit răvaşul cu propunerea ei de schimbarea a legii, prin care să se poată forma un partid cu cel puţin trei membri, de parcă am fi în bancurile cu naufragiaţii pe o insulă. Om fi noi o insulă de latinitate pe aici, dar nici chiar aşa. Mi-e teamă că la câte partide vom avea, n-o să mai fie loc pe străzi de atâţia preşedinţi şi vicepreşedinţi. Să vezi atunci poziţionări oficiale la toate cârciumile de gară, de n-or să ştie televiziunile unde să-şi mai trimită carele de reportaj. Mi-e şi milă de bieţii bărbaţi pe care soţia, fiica şi soacra îi vor trimite într-o opoziţie veşnică…
Doamna Monica, mai uşor cu varza aia de Bruxelles, că se pare că nu face bine la toată lumea. Rămâneţi pe aia a la Cluj. E şi mai gustoasă, ne-am şi obişnuit cu ea…