Ultimul vals

Într-o ultimă reprezentaţie dată la palat, înainte de plecare, preşedintele Băsescu a încercat şi a reuşit, cu succes, să prindă toate aspectele care l-au definit în 10 ani de mandat. A combinat lucrurile serioase ale politicii de stat cu inconfundabila hăhăială proprie, asezonând totul, la final, cu miştouri la adresa unor jurnalişti. Aceştia, destul de puţini prezenţi, după scaunele mai mult goale din sală, au ascultat cuminţi expozeul cauzei preşedintelui, din care a răzbătut mesajul că e bine, nu ne atacă nimeni şi că o să vedem noi ce bun a fost el.

A urmat apoi, inevitabil, tirul de întrebări de final. Jurnaliştii, ca de obicei, au scos limba la preşedinte. Unii au rămas aşa, cu ea scoasă, exprimându-şi dezaprobarea faţişă. Nu puteau, în niciun fel, accepta explicaţiile puerile cum că preşedintele a mai “dat-o în bară” cu unele numiri, care s-au tradus prin sute de milioane de euro pagubă pentru ţară. Şi asta în condiţiile în care pe alţii îi verifica la sânge ca nu cumva mapa profesională a acestora să fi avut altă culoare decât Albă ca Zăpada.  Nu puteau accepta că tot ce a făcut el era chiar definiţia binelui. Nu puteau accepta ca răspuns un vers celebru al unui cântec, ce parcă ar fi fost motto-ul unui mandat de 10 ani: “I did it my way”.

Ceilalţi jurnalişi au scos şi ei limba, dar au ascuns-o repede în urechea sau fundul preşedintelui. După gust. Întrebări calde, de complezenţă. Ce faceţi mâine?, test de marinărie, unde e viitorul birou?, bla, bla, bla. Toţi aşteptau marele final, cel cu: “Faceţi poză cu maimuţa!” Oricum, nimeni nu avea pretenţii de altceva. Mintea era oricum în altă parte, cum ar fi alegerea noii ţinte.

Ceva a scăpat camerelor de luat vederi ale multor televizuni. În spatele uşilor închise în nas, Mircea Badea a rămas pe dinafara palatului. Venise pregătit să dea şi mai multă culoare spectacolului. Venise hotărât să fie el vedeta serii. Dar, pentru a câta oară, a rămas doar gura de el, în astfel de cazuri. Mamă, ce i-ar mai fi făcut şi zis el! Noroc că l-au oprit paznicii. Ar fi sfârşit la fel de trist ca după bătaia din ring cu motociclistul. Numai că de data asta, l-ar fi învins, ruşinos, unul mai în vârstă ca el. La miştouri şi prezenţă de spirit golănesc, Băsescu ne-a fost într-adevăr far călăuzitor.

Mi-l şi imaginez seara pe Băsescu, răspunzându-i soţiei, mirată că i-a refuzat accesul lui Badea la palat: “Nu puteam Maria să-l primesc înăuntru. Nu ai văzut ce agresiv era ţiganul ăla împuţit?”

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: