Pentru un pachet de biscuiţi…

Bucureşti. Sfârşit de an. Oprit la stop, asteptand culoarea verde, privirea îmi e atrasă de doi ţigănuşi de 5-6 ani, aflaţi la “serviciu”. Echipaţi corespunzator, cu un miel la piept, ciocnesc cu câte o sorcovă multicoloră geamurile maşinilor. Repertoriul e scurt, să ajungă la cât mai mulţi. La una din maşinile sorcovite deja, geamul de la şofer se deschide putin, dându-i speranţe micului “urător”. Întinde mâna să ia şi are un mic şoc. Aproape că scapă din mână ce i se oferă şi parcă ar vrea să refuze. Şoferul insistă. După 2 secunde, acceptă totuşi darul şi uimit, priveşte în palmă… E un pachet de biscuiţi! Cu toată puterea lui, ridică pachetul şi-l trânteşte de asfalt, călcându-l în picioare. Trece rapid apoi la următoarea maşină. Seara, când va trebui să predea monetarul, nu e timp de explicaţii. Timpul e bani, ce naiba, nu biscuiti!

Îmi tot sună în cap sloganul cu: De Crăciun, fii mai bun! Dăruieşte! Dar ce ne facem cu cei care nu vor să primească?…

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: