Chiar dacă trăim în secolul vitezei, se pare că inginerii încă mai au de lucrat la aceasta. Cel puţin pentru România. E încă prea mică raportată la necesitatea de schimbare rapidă, dorită de atât de mulţi compatrioţi. Ai fi tentat să crezi că mulţi au votat pentru preşedinte cu sentimentul că va veni un David Copperfield, care, cu un simplu pocnet din degete, va face să dispară toate problemele, lăsându-ne muţi de admiraţie. Neapărat într-un spectacol de sunet şi lumină cu care am fost obişnuiţi. Deocamdată acesta lipseşte iar magicianul nu prea se dă ieşit pe scenă. Pierzându-şi foarte rapid răbdarea, mulţi încep deja să fluiere şi să strige tare replici personale ce se doresc a fi amuzante. Măcar ei să fie în centrul atenţiei dacă scena e incă goală.
În spatele cortinei învechite, preşedintele magician tace şi surâde. Nu ştim deocamdată dacă stăpân pe situaţie sau speriat de aceasta. La urma urmei, ce mare brânză e să reuşeşti să mulţumeşti pe toată lumea? Suntem doar 20 de milioane, nu?