1. Când creşti convins că moartea le rezolvă pe toate, într-o suburbie de Paris, unde cultura ajunge greu datorită străzilor blocate de semenii tăi care se roagă orientaţi doar pe o anumită direcţie, e greu să nu faci Bum! la gândul că cele 99 de virgine ipotetice care te aşteaptă sus, sunt mult mai tentante decât 99 de bastoane reale ale poliţiei unei ţări care, în ciuda declaraţiilor, tot te va privi ca pe un paria, numai bun de luat la mişto.
2. Deşi oameni în toată firea, unii chiar la vârsta senectuţii, acei caricaturişti au privit cu incenţa copilăriei ameninţările făţişe. Acum, refrenul “Dur, dur d’etre bebe” s-a transformat, tragic, în “Dur dur d’etre Charlie”, după ce au simţit pe pielea lor şi o mostră de satiră musulmană, ce se scrie, de regulă, cu sânge pe asfalt. Încă o dată, s-a dovedit că cine seamănă vânt, mai devreme sau mai târziu culege furtună. Cu “stihiile naturii” nu te poţi lupta. Cel puţin nu raţional.
3. Mi-e greu să cred că acum, când toată lumea a văzut că a “sta în picioare” e cam periculos dacă te “mănâncă” în peniţă, se vor mai găsi curajoşi dispuşi pentru un “Charlie 2”. Cum toate vârfurile au fost rupte, până se vor mai ascuţi altele, lumea va trebui să se mulţumească o perioadă cu Pif şi Hercule…