Faţă / Verso

Pe Facebook, preşedintele României şi-a schimbat fotografia de profil. Nu mai e “Je suis Charlie”. A fost doar câteva zile. Câteva zile în care, planeta, cu mic cu mare, a aplaudat “eroismul” unor campioni ai luatului la mişto. Pe oricine, oricând, oricum, în orice fel. Câteva zile în care Franţa a devenit din nou centrul lumii, demonstrând încă o dată că istoria se repetă. E acea istorie proprie, de pe timpul Ludovicilor, care ne-a arătat că, netratate, problemele rămân acolo şi se înmulţesc. Indiferent de câte pomăduri, parfumuri şi peruci somptuoase ai pune pe tine pentru a le ascunde privirii în înalta societate.

Dar nu despre Franţa voiam să scriu neapărat, ci despre felul în care ne grăbim să gestionăm simbolistica altora, ignorând-o pur şi simplu pe a noastră. Ştiu că e de bon-ton să rezonezi cu curentul, mai ales dacă acesta vine de la licuriciul cel mare sau din oraşul luminilor, dar parcă, de data asta, prea ne-am grăbit să vărsăm lacrimi, fie ele şi de crocodil, pentru unii care, în superioritatea lor înnăscută, consideră că pot să-şi bată joc de alţii, chiar la nivel de naţie. Parcă prea uşor am uitat de “s’il vous plaît monsieur!”. Parcă prea uşor ne grăbim să ne arătăm compasiunea “sinceră” faţă de problemele altora, lăsându-le pe ale noastre mai la urmă, că e timp.

Din păcate, nu prea mai avem nici noi timp. Istoria nu mai vrea să ne aştepte şi ne trimite pe cap o mulţime de facturi scadente. Avem şi noi o groază de victime, în care nu s-a tras cu mitraliera ci cu tunurile, aşteptâdu-şi cuminţi fiecare clipa de glorie. Pe când un “Je suis Infrastructura”, “Je suis Sistemul medical”, ” Je suis Educaţia”, ” Je suis…”, “Je suis…”? Sau pur şi simplu: “Je suis România”, dacă tot ne place cum sună a la francais.

Ştiu că nu preşedintele rezolvă aceste “je suis”-uri dar, dacă tot e el depozitarul simbolisticii pentru ţară, poate că n-ar strica să ne dea un exemplu. Ce spuneţi d-le preşedinte? Când vă schimbaţi poza de profil pe Facebook?