Mă enervează teribil cei ce se iau de graşi. Gratuit şi fără nicio noimă, dovedind că nu pot trece firesc de chestia aia cu “Grasu contrabasu” de la 10 ani. Glume, miştouri, scârbă, dezgust, toate ambalate în texte moralizatoare fără rost, de parcă lumea ar fi sau ar trebui să fie plină doar de androizi perfecţi, traşi prin inel şi ahtiaţi de sală, model cu care sigur se confundă şi emitentul părerilor. Desigur, nu se pune faptul că acasă, mă-sa sau ta-su au rupt 14 cântare până acum. Şi tocmai l-au rugat că dacă mai trece pe la Metro, să le mai ia unul nou, “da vezi, mamă, poate găseşti unul rusesc, că ăla rezistă mai bine...”.
Man, ai o părere proprie despre grași, ok, ți-o respectăm, dar ţine-o pentru tine. Asta nu înseamnă că ai și dreptate şi temele pentru acasă însoţite de sfaturile pe care le dai, trebuie să devină a 11-a poruncă. Să fim serioși, fiecare are propriul metabolism care-l face să asimileze mai mult sau mai puțin, indiferent de câtă șaormă bagă-n el. Cam așa e la mine, care, indiferent de cât bag în fizic, mă mențin tot până în 80 kg la 1,82m. Și arăt slab. Și bag tată în mine, că-s a naibii de pofticios. Nu fac sport deloc, că mi-e lene. Dar m-ajută natura. Oi fi făcut ceva mișto în viața anterioară și-acum trăiesc din bonus. Dar de ce să te iei de ăia care mănâncă o frunză și se umflă ca broasca bou? Tu n-ai deloc milă și le ceri s-o taie la sală. De parcă ar fi vreo fericire chestia asta. Să-i ceri lu ăla să lase BigMacu din mână, e ca și cum ți-aș cere eu să renunţi acum la cea mai mare plăcere a vieţii tale, că uite, s-ar putea să devii mai frumos și mai atractiv pentru cei de pe stradă de care oricum nu-ți pasă. Ce-ai alege?
Dacă grașilor le place să fie grași, e problema lor. Fac videoclipuri şi spectacole? Nicio problemă. Lasă-i să cânte despre osânză. Mută pe alt canal sau întoarce capul. Au plătit și ei același bilet ca și tine la spectacolul ăsta care e lumea. Oi fi având și tu norocul meu cu organismu și ți-e ușor s-o arzi în rime despre grași.
Şi dacă tot nu te-am convins, ia gândește-te la faza cu tine într-un univers paralel plin de grași, și tu așa cum ești acum, printre ei, arătat cu deștu pe stradă și prin ziare că nu crăpi și tu mai multe și te complaci ca scheletu. Cum ți-ar fi?
OBLIO! 😛
Chiar că am uitat de el. Doamne, ce bătrân sunt…
“Dacă grașilor le place să fie grași, e problema lor.” …
Asta nu se potriveşte.
Dacă le-ar plăcea, atunci nu ar trebui să fie deranjaţi. Blondelor care nu sunt şi proaste le plac bancurile cu blonde, iar dacă zici ceva de radiografiile ambulante formare dintr-o roabă de oase, doi metrii de piele şi o găleată de silicon, mâncătoare de apă plată cu lămâie le spui “slăbănoage” sunt chiar mândre de asta … Nici măcar nu caută să se mângâie pe mândria ofensată cum fac grăsanii spunând că li se rupe de ce spun alţii, pentru ele important zicând că se simt bine în pielea lor …
Vezi cazul Oanei Roman. Deşi mimează nepăsarea este pur şi simplu isterizată, asta neînsemnâd că face vreun minim efort de la a mai reduce hârdăul de zamă şi căruţa de frpitane pe care le bagă în ea zilnic…
Nu, lor nu le place să fie graşi cu le place să mănânce, iar aia cu aşa le place deci e ok, nu merge deloc deoarece practic e vorba de un fel de dependenţă faţă de mâncare.
E vorba de glande .. fie de cele de mai jos de gât, fie de cea aflată în organul generator de mătreaţă …
Cum ziceam, e strict problema lor. Nu ar trebui să fie a altora.
Pingback: Frumuseţe pe muchie de cuţit | Lumea lui Krantz