Şi mâna greblă se făcu…

Să nu mai spună lumea despre cei de la DNA că nu-s şi ei oameni! Uite, i-au lăsat pe toţi în pace, să le tihnească sărbătorile şi nu s-au luat de nimeni. Mai un şoric, mai o artifică, un pluguşor, mai o aghiazmă băută pe stomacul gol, cu un “doamne ajută să nu mă cheme şi pe mine!”

Dar acuş, vorba poetului, s-a isprăvit! Lumea s-a întors la lucru şi a început să tragă la năvod. Asta ştiu, asta fac. Nu-i o ruşine să fii pescar. E drept, te umpli puţin de miros neplăcut, dar şi satisfacţia e mare în cazul capturilor importante. Mai ales că pentru unele, nici nu trebuie să fie “catch and release”.  Şi în ciuda îngheţului care a fost şi părea să fi dus “peştii” la adâncime, iată că surprizele din barcă ne bucură acum privirea. Prinşi în plasele abil întinse ale DNA-ului, unul câte unul încep să caşte gura, în căutarea oxigenului, fel de fel de peştani. Toţi răpitori, unul şi unul. Unii din tată-n fiu. Alţii din naş în fin. Toţi hrăniţi de-o viaţă parcă, de când au fost aruncaţi în balta politicii, doar cu icre negre. Că la altceva strâmbau din nas şi făceau urticarie.

Apar acum nume grele, cu funcţii importante şi la cel mai înalt nivel. Miniştri, judecători, preşedinţi de mai ştiu eu ce agenţii naţionale, prefecţi, primari, toţi încep să se înghesuie unii în alţii în dubă sau pe holurile DNA şi să-şi zbată cozile, simţind că le dispare mediul propice în care se simţeau atât de bine. Dau acum cu capul de lumea reală. Cea în care legea nu e atât de inaplicabilă, ca pentru ei.

Şi n-ai cum să nu observi acum diferenţa de pe feţele lor. Cum arătau ei la tv, când dădeau tuturor lecţii de morală şi pricepere a tuturor fenomenelor şi cum arată acum? Numai feţe plouate şi speriate, de căprioare prinse noaptea pe şosea în lumina farurilor. Întoarse în fel şi chip către microfoanele şi camerele care vor sânge. Acum, ai crede că urcatul şi coborâtul scărilor de la DNA ar fi cauza glasului sfârşit şi tremurat. Dar nu e deloc aşa. E doar simţirea laţului care se strânge cu fiecare zbatere în plus sau dacă e să rămânem pe baltă, e cârligul acela care se înfige şi mai tare în carne. Cârligul ăla blestemat şi plin de momeală…

Începe să se audă nume. Nu se mai vorbeşte de Regină, de Profesor, de Alba ca zăpada. Declaraţiile sunt clare şi au chiar subiect bine definit, X, Y, Z. Lipseşte doar CNP-ul, dar se completează la următoarea aducere la anchetă. Se dau în gât unii pe alţii şi se mănâncă între ei. La naiba cu “Corb la corb nu-şi scoate ochii”! E vremea regelui şobolan! Se scot din sertar înregistrări făcute de fiecare cu celălalt, pentru astfel de cazuri. Hai tati! Să vedem care-i mai tare-n microfon!

Se vehiculează cu nonşalanţă sume aiuritoare pentru omul de rând. Date lunar, la fel ca un salariu. Date personal prim-ministrului. Pentru partid, pentru campanii, pentru orice dar nu pentru ţară. Ce dracu, de acolo se ia! Pentru aceasta, doar un scuipat în gura rămasă căscată la atâta hoţie şi mafie organizată. Ţi-e şi frică să aduni sumele. Rişti să ajungi la concluzia că dacă nu s-ar fi furat atât, România ar fi fost acum o superputere a Europei. Dar au avut băieţii deştepţi grijă să nu ni se întâmple aşa ceva. Cine ştie ce probleme am fi avut acum cu emigranţii. Aşa, uite, nici nu prea ne bagă lumea-n seamă. Doar se minunează la sumele vehiculate. Şi în ciuda exemplelor scoase pe bandă, continuă să pompeze fonduri în această gaură neagră care e România. Fascinaţia găurii negre pentru cei de la Bruxelles e de neînţeles. Nu şi pentru ai noştri conducători, pentru care “pupă-l în bot, ia-i banul tot!” e un modus vivendi. Iar când e vorba de adunat banii, nimic nu le scapă. Chit că-i adună cu grebla…

Pentru unii, au venit zilele de scadenţă. Dar nu-i problemă. Sunt alţii tineri, gata să preia ştafeta. Au avut de la cine fura meserie. Sunt gata să demonstreze că au învăţat. Că pot. Că sunt chiar capabili de mai bine. Că vorba aia, vai de profesorul care nu e întrecut de elev. Sunt gata să ia startul. Aşteaptă doar să se elibereze definitiv locul. Freamătă de nerăbdare, amuşinând succesul. Ştiu că a rămas suficient şi pentru ei. Sunt pregătiţi. Sunt buni. Sunt dispuşi la orice şi au deja răspunsul pregătit pentru acea clipă de celebritate, când li se vor înghesui în faţă zeci de microfoane şi o singură întrebare. Aia tembelă cu: “Sunteţi vinovat?”

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.