Scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi!

Oameni buni, gata! Aşteptarea a luat sfârşit! Am intrat în luna lansării! Cum ce lansare? Cea a filmului pentru care întreaga planetă îşi ţine răsuflarea încă din vara anului trecut: Fifty Shades… Guerrilla Marketing îşi face treaba cum trebuie. Mai un trailer, mai un articol, mai o declaraţie, mai un interviu. Totul pentru a menţine vie aşteptarea a zeci de milioane de femei cu pretenţie de sensibilitate exagerată. Anticipez săli arhipline de cinema şi cozi lungi la bilete. Mi-e doar milă de bărbaţii care vor fi târâţi cu forţa în acele locuri, mai ales că vor şti din start că filmul nu va fi ca-n carte. N-are cum, că are pretenţii de film artistic şi nu XXX. Parcă-i şi văd cum vor sta două ore în scaun, rumegând la următoarea dilemă: O tanti s-a uitat la un film porno, a scris cu cuvintele ei ce vedea şi acum s-a făcut un film care nu e porno?! Iar eu sunt aici, ca un bărbat adevărat. Care a mai şi plătit pentru asta. Unde naiba am pus pistolul? E clar, în ciuda sondajelor care zic altceva, omenirea nu merge în direcţia bună…

Am citit cartea. Mă rog, citit e un eufemism în acest caz. Recunosc şi regret acum fapta comisă. Că nu e om să nu fi greşit cu fapta sau cu gândul… Am luat-o când abia apăruse pe piaţă şi toate canalele de specialitate vorbeau despre ce best-seller este. Nu citisem cronici (în română, că în engleză mi-e lene să caut) că nu apăruseră. Noroc că s-a descoperit cititul pe diagonală, fapt care mi-a uşurat calvarul şi ambiţia prostească de a ajunge la The end. Pentru cei care citesc aici şi nu au citit cartea, le recomand ferm să nu o facă. Mai ales dacă sunt bărbaţi. La femei nu mă bag cu sfatul ăsta, că mintea lor e diferită pe această direcţie. Bărbaţii nu au cum să piardă ceva. Se pot uita la un film de specialitate care e mai scurt. Bine, nu e atât de explict precum cartea (dacă vă vine să credeţi aşa ceva), dar “trăirile interioare” şi sentimentele eroinei pot fi văzute lesne pe chipul oricărei actriţe de profil. Singura parte bună a acestei cărţi e că aceasta acţionează ca vinul ăla, Sânge de taur. Dar pe dos. E bună pentru bărbaţi dacă o citesc femeile. Dacă înţelegeţi unde bat…

Înclin să cred că scriitoarea s-a gândit la o metodă de a deveni peste noapte milionară în dolari şi a avut o revelaţie. Cum se câştigă uşor şi fără prea multă muncă banul? Evident prin vrăjeală. Cum segmentul pe grupa de vârstă copii fusese ocupat deja de J.K.Rowling, ce şi-a zis ea? Ia să încerc eu la adulţi. Că fără minte sunt şi acolo o groază… Zis şi făcut. A luat reţeta câştigătoare şi a transpus-o la grupa mare. Era personajul Harry Potter? Avem acum Grey Potentul. Făcea Harry vrăji din baghetă? Umple şi Grey de vrăjeală cu “bagheta” lui. Şi tot aşa. N-a fost greu de loc. Oricum în literatura de specialitate, Sandra Brown lăsase ştacheta jos, jos de tot. Formulări de genul (şi aici citez din memoria mea bolnavă): “Cu mişcări delicate, îi dezveli torsul. Falusul său enorm fremăta de dorinţă. Îl îmbraţişă şi făcură dragoste toată noaptea” cad acum în desuetudine. Unde a pus-o acum E.L James nu mai poate fi atinsă. Niciodată. Va fi un fel de Graal al literaturii porno. Aia cică de calitate. Dacă în cartea Sandrei Brown (singura citită de mine) astfel de pasaje îmi amintesc că erau relativ rare în desfăşurarea acţiunii de doi bani, acum în 50 Shades… e taman pe dos. Pasajele cu eroii având haine pe  ei sunt cele mai rare. De altfel nici nu prea aveau cum, cât timp scriitoarea obligă cele două personaje la un maraton sexual, întins ca o peltea inutilă pe trei volume, propunându-şi să nu scape nimic. Dimineaţă, prânz, seară, acasă, birou, maşină, vapor, avion, pat, cadă, duş, lift, faţă, spate, sus, jos, casa părinţilor, casa, ei, apartamentul lui, la munte, la mare, în picioare, culcat, pe spate, pe faţă, legat, dezlegat, cu cătuşe şi fără, cu bici, fără bici, îmbrăcat sau fără nimic pe ei, cu lacrimi sau fără, cu violenţă, cu sărutări. Şi când credeai că au epuizat tot, o luau de la capăt. Dimineaţă, prânz, seară, acasă, birou, maşină, vapor, avion, pat, cadă, duş, lift, faţă, spate, sus, jos, casa părinţilor, casa, ei, casa lui, în picioare, culcat, pe spate, pe faţă, legat, dezlegat, cu cătuşe şi fără, cu bici, fără bici, îmbrăcat sau fără nimic pe ei, cu lacrimi sau fără, cu violenţă, cu sărutări. Totul e futut şi răsfutut. Şi între ele, ca să mai umple paginile, emailuri şi sms-uri. Scrise exact cum apar în Pc: De la, Către, Ora, Subiect, Mesaj, Semnătură…Apogeul literaturii, nu alta!

Pe scurt, aceasta e toată “capodopera” scrisă. De care cred că se bucură doar orbii că pot “vedea” şi ei acum un film porno “de calitate” în Braille. Ca după orice succes de acest gen, urmează filmul. Nu ştim ce va fi, dar dacă ar fi ca-n carte, Caligula ar fi un film pentru copiii până la 12 ani. Nu m-ar mira ca cei de la Xbox şi Play Station să fie şi ei pe final cu liniile de cod ale noului joc interactiv. Vor apărea postere, căni, tricouri. Chiar păpuşi cu numele aferente pe care le vei putea modula în ce poziţie vrei. O întreagă industrie stă pregătită să ia startul. Anticipez chiar şi o nouă modă în frizură. Aia pe care eroina romanului are grijă să o precizeze de fiecare dată: “de proaspăt futută”…