Telecinemateca

Oricât de mult ai ţine televizorul închis în această perioadă, imediat ce apeşi butonul de power, n-ai cum să nu fii bombardat de noile arestări ale celor mai iubiţi dintre aleşii soartei şi salba lor de declaraţii aferente. Până şi pe Animal Planet dacă eşti, vezi suricatele cum se înalţă pe picioarele de dinapoi şi brusc, întorc capul spre intrarea de la DNA, de unde a început parcă să se dea ora exactă. Sunt atât de mulţi şi de multe, încât au modificat sensul de “breaking news” sau “prime time” . Toţi au transformat acum goana după bani în goana după celebritatea postumă vieţii politice sau a unei existenţe de bussinesman de succes. Fiecare vrea să rămână în amintirea celorlalţi cu lupta sa împotriva structurilor, sistemului, tentaţiilor, afacerilor oneroase şi chiar a lui Scaraoţki însuşi. Şi toţi vor să demonstreze că sunt doar biete victime ale altora, care acum le înscenează fel de fel de situaţii, deşi viaţa lor fusese până mai ieri decupată din Poveştile cu zâne ale Contesei de Segur. Pozând acum în Bălăioare nevinovate, pe care ceilalţi, din invidie şi răutate, încearcă să le ponegrească. Ruşine!

În ciuda protestelor, n-ai cum să nu observi, când descoperi cifrele de prin declaraţii şi dosare, câtă luptă s-a dat între toţi aceşti profesionişti.  Câtă zbatere interioară a fost pentru a obţine titlul de cel mai bun în branşa corupţiei, pentru recunoaşterea supremaţiei. Cât chin şi nopţi nedormite de emoţie pentru fiecare milion de euro care putea ajunge, din greşeală, de la buget în buzunarele populaţiei sau pentru binele acesteia! Fiecare a luptat şi s-a străduit să facă faţă în această industrie a adevăraţilor cunoscători. Una inaccesibilă celor care nu înţeleg, dar pe care ei se grăbeau să-i înţeleagă şi să-i compătimească sincer, îndreptând în realitate, ca un semn al sacrificiu de sine, jetul în direcţia acestora.

La câte scenarii şi regii s-au făcut în lumea lor, mai c-ar trebui să se organizeze un spectacol de gală. E clar că merită. Ce bucurie mai mare poate fi acum decât o încununare cu un premiu pentru munca depusă? Indiferent la ce categorie: Cel mai bun în rol principal, Cel mai bun în rol secundar, Cea mai bună regie, Cea mai rapidă ascensiune, Cel mai rapid milion. Oho, lista e lungă! Iar nominalizările pe măsură.

La cât de lacomi şi nesimţiţi sunt, nu m-ar mira chiar să-şi dorească să pună mâna şi pe aşa ceva. Nu contează că nu le foloseşte la nimic. Doar să-l aibă. Să simtă că-i al lor. Că au mai pus mâna pe ceva. Să-i bage lumea în seamă şi să le recunoască meritele şi valoarea. Chiar dacă asta ar însemna să-i aplaudăm în faţa televizoarelor, în transmisie directă din Rahova Bulăw Theatre, când se anunţă: “Şi Hoţcarul merge la…”