Ca să nu ramân repetent din primul an, m-am hotărât să-mi setez creierii pe “burete” şi să dau şi eu bine în pozele de mulţime cu blogări ce s-au adunat, nesperat de mulţi după spusele organizatorilor, la SMS 2015. Aşa că mi-am dat curul jos din maşina cea de toate zilele şi l-am urcat în metroul care m-a lăsat chiar la locaţia evenimentului. Acolo unde am dat peste lumea celor care nu cuvântă decât prin gândurile lor personale, neinfluenţate altfel decât de propriile convingeri. O lume ce pare a fi în plină creştere şi dezvoltare, motiv pentru care, iată că apar şi nevoile de oarece analize , direcţii, trenduri sau, mai pe scurt, “Blogărimea, încotro?”

Opiniile celor care au luat cuvântul au atins mai mute teme, fără însă a putea convinge 100% auditoriul că merită să rămână scrise undeva, precum cele 10 porunci, de la care nimeni să nu se abată, că iese nasol. De altfel cred că era şi imposibil, cât timp cei ce le ascultau, nu erau dintre cei care ard pe rug, ca jertfe, ce au mai preţios prin casă, aşteptând apoi, placizi ca oile, nişte direcţii arătate din deget. Mai ales că şi părerile vorbitorilor aveau momente de coliziune între ele. Bunăoară, primul vorbitor a ajuns la concluzia că 80% din conţinutul de social media al brandurilor e gunoi, lipsind contentul adevărat, cel care până la urmă rămâne şi aduce plus valoare. Nici bine nu s-au stins aplauzele că a urcat pe scenă o doamnă responsabilă de brand de la o bancă, ce era foarte mulţumită că a reuşit să strângă 200k de prieteni pe FB şi pentru asta, le trimite acestora La mulţi ani! şi Paşte fericit! când vine momentul. Deci direcţia e cea bună, nu? Ăsta e adevăratul content. Stau şi mă întreb cum poţi să fii prieten pe FB cu o bancă!? Ce anume te poate determina logic şi cu total discernământ să te împrieteneşti cu ea? Te interesează atât de mult viaţa băncii în fiecare zi şi ce face ea? Dacă nu eşti unul care se pregăteşte să dea o spargere, nu văd rostul. Oare dacă aceste like-uri ar costa ceva, cam care ar fi suma “prietenilor”. Ar mai da cineva cu like stânga-dreapta, fără număr, ştiind că li se scade din card, 10 lei de exemplu? Am mari dubii aici în ce priveşte prietenia adevărată.

A urmat apoi cel ce a stat în spatele echipei de Social media pentru Iohannis la ultimele alegeri. Ascultat la cald, omul mi s-a părut a avea coerenţă şi mi-a transmis imaginea unei campanii făcute profesionist, ca la carte, cu chestii absolut de bun simţ. Dar la rece, gândesc că foarte mult (99%) a contat omul pe care ei îl promovau. Pentru că mi-e greu să cred că ar fi avut acelaşi succes cu un candidat gen Vadim, Vanghelie sau chiar Macovei. Chiar dacă i-ar fi aplicat exact aceeaşi startegie.

Ce mi s-a părut foarte interesant pentru truditorii în branşă, a fost prezentarea făcută de bloggerul Chinezu, sintetizată într-un ABC al campaniilor in blogosfera, pe care el l-a denumit, mai în glumă, aşa cum îi şade lui bine:

“Decalogul lui Chinezu“, pe care l-am preluat de pe blogul Elenei Pelmuş, o fată care iată, ca o adevărată colegă din studenţie, a luat notiţele de curs, la care s-au înghesuit apoi toţi băieţii.

1. Raspunde la mailuri; 2. Cere sa fii bagat in baza de date a agentiilor; 3. Stabileste relatia personala cu omul, nu cu agentia; 4. Intelege statutul agentiei – intre tine si client; 5. Intra in mindsetul business: obiectivul de blogger, investitia lui; 6. Vino cu contra/propuneri, pentru ca unii bloggeri nu vorbesc sincer despre ideea din campanie; 7. Vino cu propuneri; 8. Livreaza extra, daca iti place campania; 9. Nu fi magar (in relatia cu oricine) – iti distrugi orice relatie de business; 10. Las-o jos pe aia cu “am valoare, dar nu ma cauta agentiile”;

Update: Iar dacă doriţi ceva mai detaliat, găsiţi direct la sursa autorului pe blogul lui Cristian China Birta

A mai fost şi prezentarea unor campanii de succes ale unei agenţii de specialitate, motiv pentru mine să realizez că nu sunt deloc un animal social şi reuşesc să pierd o groază de evenimente ce trec mişto şi simplu pe lângă mine.

Ce mi-a mai atras atenţia a fost tendinţa nefirească de englezire forţată a limbii române în speech-uri, chiar şi unde nu e cazul, doar fiindcă sună cool şi trendy. Am aflat că unele din cifrele analizate sunt huge, şi trebuie să privim in depth. Dar să nu credeţi că cineva n-a înţeles. No way!

Ah, şi încă o chestie: peste 90% dintre blogări au recunoscut prin ridicare de mână că sunt mari amatori de şaormă şi kebap. Cum să fie altfel când ai atâta de scris…

Una peste alta, merită repetată experienţa pentru cei care sunt pasionaţi de fenomen. Nu-i puţin lucru să primeşti mură-n gură experienţele unora care s-au spetit pe altarul vorbelor de calitate. Alea care te fac să priveşti viaţa cu alţi ochi, mai sinceri şi mai dezinteresaţi decât ăia ce ne cerşesc atenţia, contra cost, zi de zi la tv sau ziarele on line.

11 Comments

  1. upprann

    Si te-ai intalnit cu Mişu la o BRRC? 🙂

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Chiar la uşa frigiderului, de unde ne serveam singuri, la discreţie 🙂

      Reply
    2. mihai vasilescu

      Evident. Staropramen ruleaza fin. 🙂

      Reply
  2. mihai vasilescu

    De ce esti ma rau? Ntzzzz.

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Adicătilea cum aşa?

      Reply
      1. mihai vasilescu

        Strategia a fost creata pentru Johannis. A zis omul. pentru Vadim ar fi gandit alta strategie. Ceva cu rudotel.

        Reply
      2. krantzro (Post author)

        Da man, dar crezi că ar fi câştigat altceva decât o cămaşă de forţă nouă? Deci nu neg punctele bune ale campaniei, dar nu prea pot accepta chestia aia cu FB care l-a făcut preşedinte. Poate mai degrabă dark social-ul ăla de la telefoanele date de căpşunari acasă.

        Reply
  3. Pingback: ”Stau şi mă întreb cum poţi să fii prieten pe FB cu o bancă!?” | Gara pentru noi

  4. Diana Coman

    Uite asa aflu si eu ca exista un fel de animal solzos zis bloggerime (o fi ca un fel de mancarime?) si ca unii cica sunt convinsi ca au pus saua pe el bine si zic ei hais ori cea si incotro s-o ia.
    Altminteri prieteni cu bancile imi pare ca-s tot aia cu analizele de hais si cea, ca adica sunt interesati de ce mai pica ori mai curge, mai pomana mai piar.

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Mie nu mi s-a părut chiar aşa. Cel puţin din unghiul din care am privit. 😉
      Da’ cine-s eu să dau verdictu? Că abia am descoperit fenomenul…

      Reply
  5. Flatfy

    Chiar ai fost rau la faza aia

    Reply

Leave a Reply to krantzro Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: