Aşteptându-l pe Godot

M-am dezobişnuit să stau la cozi. Indiferent pentru ce. Unde văd mai mult de 7-8 persoane, aşteptând împăcate cu situaţia şi există alternativă sau nu e o urgenţă maximă, plec fără regrete. Refuz să-mi pierd timpul degeaba, mai ales dacă vorbim şi de un minim de 5-10 min de persoană pentru rezolvarea problemei.

Bunăoară, la cumpărarea apartamentului, am fost la Enel pentru a-mi transfera contractul pe numele meu. Am ajuns acolo într-o zi absolut obişnuită de lucru, nu început sau sfârşit de lună sau înainte de vreo sărbătoare când urmau multe zile libere. Cozi de zici că se-mpărţea norocul iar. Doar patru birouri la acel puhoi de lume, din care unul pentru “Informaţii rapide”. M-am îndreptat către acela, întrucât aveam de întrebat paşii ce trebuie făcuţi şi am constatat că orice informaţie “rapidă” primea răspuns în minim 10 minute. Am stat preţ de două astfel de “răspunsuri rapide”. Şi cum 6 persoane aşteptau în faţa mea un răspuns la fel de rapid, am făcut un calcul. Şi mai rapid. Şi mi-a dat cu virgulă…

Am întrebat de ce nu sunt mai multe birouri pentru aşa de multă lume si am obţinut răspunsul clasic: reducere de costuri cu personalul. Nu conta că era vorba de o firmă particulară, care-şi trage o groază de bani de la populaţie, păcălindu-ne după cum s-a văzut recent, cu rahaturile de certificate verzi şi facturi imposibil de priceput. Conta ca bătaia de joc să fie supremă. Dar totuşi, ca nişte domni ce erau, muia o dădeau pe baza unui bon de ordine emis electronic de un dispozitiv. Să nu ne îmbulzim, că sigur au pentru toţi. Lăsându-te apoi să meditezi cât mai mult timp la ceea ce va fi…

Aşa că am cerut să vorbesc cu directorul agenţiei respective. Am fost îndrumat către un birou separat, unde, imediat ce mi-am expus problema, am fost soluţionat într-un minut şi am plecat. La fel am procedat şi când a trebuit să-mi recuperez contractul, semnat de toţi directorii frecători de mentă de pe acolo, de parcă nu era suficient unul singur şi 4-5 operatori cu publicul în locul lor. Văzând aceleaşi cozi, m-am cerut iar la un superior şi în două minute aveam contractul în mână. Nu ştiu dacă a contat faptul că eram îmbrăcat la sacou şi cravată sau că nu-mi manifestam nemulţumirea cu mulţi decibeli, ci ochind în puncte sensibile. Am observat acelaşi rezultat şi în alte împrejurări (bancă, primărie).

Deci nu mai aştept pe nimeni. Nu vrei banii mei mai rapid? Asta e, merg în altă parte, sau revin dacă nu am încotro. Iar când o fi să trimit după moarte, o să-l rog pe unul din cei care acceptă să-şi piardă zile întregi la cozi, fără ca măcar să protesteze sau să caute soluţii.