De Mărţişor

În ciuda legendelor explicative, mi-e greu să cred că Mărţişorul a apărut ca simbol al vreunei lupte dintre Soare şi zmeul cel puternic. Ce SeFeu de spanac să fie ăsta ca să poată fi măcar luat în considerare?! O fi având ea, ca orice legendă, un sâmbure de adevăr, dar mă gândesc că şi acesta a fost mâncat la ultima foamete abătută asupra ţării. Aşa că mai degrabă aş zice că e vorba de primul creator de modă de pe la noi, care a găsit şi el două scame mai lungi prin casă şi s-a trezit că le învârte între deşte. Aşa, de plictiseală, tot stând la gura sobei, în aşteptarea primăverii, bătut întruna la cap de nevastă, că n-o bagă şi pe ea cumva în seamă. Şi apoi i le-a aruncat pe piept, trimiţând-o pe uliţă să vină cu feedback. Se pare că reacţiile au fost pozitive. Mai ales că şi doamna din spatele lui, mult mai puternică după cum ştim şi dornică să fie trend setter, făcea pesemne presiuni de genul: “Cine? Cine nu vrea să poarte şnurul?” Că după asta s-au mai pus şi fel de fel de atârnache la şnur, sunt deja detalii…