Mihaela, dragostea mea!

Într-o dimineaţă, Mihaela s-a trezit cu faţa la cearşaf, după o noapte agitată. Dar nu de la orgasme, cum are grijă ea să ne informeze, ci de la un coşmar teribil, care a bântuit-o toată noaptea. Se făcea că, doamne feri!, împlinise 45 de ani. Ce oroare! Nici privirea din oglindă, aruncată a opta oară în acea dimineaţă, nu a mulţumit-o. Ultima operaţie începuse să se lase, exact a doua zi după ieşirea din garanţie. Şi colac peste pupăză, un articolaş dintr-un site, îndrăznea să-i prezinte o altfel de imagine, alta decât cea cultivată de ea în atâţia ani de persoană publică ce este. Aşa ceva nu mai putea fi acceptat, iar timpul petrecut cu drumul până la tastele laptopului a redefinit durata nanosecundei.

Ce a ieşit, se ştie. Facebook-ul s-a împărţit deja în două. Pentru cei care l-aţi deschis mai târziu, găsiţi aici CV-ul unei dive autohtone, scris la nervi, dar sincer. Arătând de fapt adevărata faţă a ei, aia nemachiată şi afişată studiat în faţa camerei. Aia de care îi e ruşine. Pentru că, nu-i aşa, adevărul doare cel mai tare. Şi preferăm să-l ascundem în spatele unor minciuni frumoase, care să păcălească privitorul, ce trebuie să cadă în contemplaţie şi adoraţie mută. Iar eventualele articulări verbale, trebuie să fie neapărat laudative, cu exemplificări foto doar din portofoliul oficial aprobat şi selectat de zână. Orice biografie alternativă, bazată totuşi pe chestii reale, dar ce se vor uitate, fiind cu desăvârşire interzisă, ba chiar înfierată la gazetă.

Ieşirea ca la uşa cortului (nu se ştie dacă e vreo explicaţie pentru numele ei de fată Ţiganu) asupra unei june jurnaliste, nu face altceva decât să ne arate supremaţia ei într-ale mahalagismului. Deh, un fel de piţi cu pretenţii. Îndreptăţite, spune ea, de munca şi glorioasele realizări de până acum din lumea minciunilor poleite de laTV şi a coperţilor de reviste glossy.

Sesizăm pe final şi ironia fină, ca nişte cretă scârţâind pe tablă, referitor la faptul ca articolul cu pricina (ce pare şters între timp) apare pe un site păstorit de Esca. Despre care ar putea-o să spună şi ea că întreaga ei carieră s-a rezumat la citirea impecabilă de pe prompter (deşi ar spune purul adevăr). Dar n-o face. Doar o scrie. Vorba ceea: Sunt o doamnă, ce plm!

Dacă stai totuşi şi priveşti de pe margine evenimentul, ai senzaţia aia cu bagaboanta care, după un accident minor provocat de altul, dându-se jos din Porsche Cayene-ul obţinut cu sudoarea frunţii ei lovită frenetic de buric, se apucă să strige: Băăă, tu ştii câţi kilometri am supt eu pentru maşina asta?

Ah, şi încă o chestie: ştie careva la câţi km se schimbă silicoanele? Nu ştiu, mă gândesc c-o fi şi ăsta un motiv de frustrare. Să te trezeşti pe jante în mijlocul drumului, ar fi un dezastru. De imagine, bineînţeles…

4 Comments

  1. mihai vasilescu

    Părerea mea o ştii deja. Altceva voiam sa spun. Cand dai link, fă-l şi tu sa se deschidă în fereastră nouă. Că mi-e lene să mai dau back. 😉

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Dorinţa ta-i poruncă pentru mine, boss 😉
      Poc, puci, puci pârrrrţ!

      Reply
  2. Renata Carageani

    Cât am râs!…
    Nu de Miaiela, săraca.
    Am râs constructiv, că ai umor cărnos. ”cu sudoarea frunții ei lovite frenetic de buric”… 🙂 e cea mai elegantă metaforă ever pentru sex oral.

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Umor cărnos?! Aoleu, şi doctorul mi-a recomandat cât mai puţină carne. Tre să trec pe d-ăla negru. E şi de post… 🙂

      Reply

Leave a Reply to krantzroCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.