Ca orice bărbat normal, mai pierd şi eu vremea căscând ochii la meciurile de fotbal transmise la tv. Că pe stadioane am zis că nu mai calc. N-are rost să mă duc undeva unde să-mi sară inima la fiecare petardă bubuită în creieri. Nu că alea pocnite sub cur ar fi mai plăcute. Dar nici nu vreau să mă mai duc în locul unde la fiecare 3 minute, oricare dintre spectatorii din jur par că au sosit acolo cu gândul de a câştiga concursul de “cine înjură mai mult pe metrul pătrat”. Nu-s eu vreun sensibil la înjurături, mai scap şi eu cîte una, dar numa la o megasupărare. Şi cum eu mă supăr a naibii de rar, cred că adun vreo 3-4 pe an. Cel mult. Şi numa dacă e an bisect. Dar nu pot să-i înţeleg pe ăia care una-două, hop cu băgatul. A dat ala un şut peste poartă: “băgaţa-i p..a-n gât de fraier!”, a fluierat arbitrul ceva: “…mi-aş în mă-ta să-mi bag!”. Din contră, dacă n-a fluierat: “…ga-i-ai fluierul la mă-ta-n p…ă, domnu arbitru!”. Câte şi mai câte, cum spuneam, toţi în goana după locul întâi la înjurat. Cele mai multe, cele mai dese, mai originale, mai colorate, mai amuzante.

De aia prefer tv-ul. Numai că, surpriză! Mai nou, bag de seamă că datorită tehnicii avansate, nu mai scăpăm de înjurături nici acasă. Cu 12 camere de filmat, 25 de unghiuri de filmare şi 300 de reluari, nu pierdem nimic. Când ziceam şi eu că am scăpat, iaca numa ce văd toate comentariile citite lejer pe buzele jucătorilor. Full sau Ultra HD, 3D şi 4K. Dar ce mă nedumireşte cel mai mult, e comportamentul jucătorilor în ce priveşte înjurătura, mai ales la marcarea unui gol. Atunci când marcatorul o ia la goană ca descreieratul, de parcă a aflat că vor să-l ia ăia în armată, sare peste tot ce-i iese în cale şi se caţără triumfător pe gard, ca o maimuţă în călduri, declamând plin de patos: “Baga-mi-aş p..a în morţii lor să-mi bag!”. Deci, cum? El a dat un gol şi în loc să se bucure, îi ia la înjurat crunt pe ăia care deja îşi rod jambierele de ciudă? În loc să se înjure cei cu mingea-n poartă, acuzându-se unii pe alţii de căcatul întâmplat, se pun pe treabă ăia de-au marcat? Păi nu e mult mai simplu şi normal să încerce să doboare recordul lui Ilie Dobre, ăla cu gooooooooooooo….l! ?!?

Care-i pân’ la urmă explicaţia sinapsei din creierul de gibon al fotbalistului modern, că eu nu prea-s expert la aşa ceva? Şi aici vorbesc în general, pentru că nu numai la ai noştri ca brazii, cu mucii pe piept, găsim un astfel de comportament. Fiindcă şi în celelalte campionate stau marcatorii în gură numa cu puta madre, putain şi alte vafen culo. E vreo chestie magică în înjurăturile astea gratuite? Că io să-mi bag p..a dacă înţeleg! Hait!

5 Comments

  1. Ana R.

    Tocmai am aflat ca nu am un sot normal! Nu se uita la fotbal. Ce ma fac? :)))))

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Dacă nu înjură, lasă-l aşa. Nu-l stârni! 😉

      Reply
  2. Ana R.

    Nu injura niciodata. E calmul intruchipat. M-am si straduit sa il starnesc, in 10 ani nu am reusit niciodata.

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Când simţi că nu mai poţi aşa, vezi că e în Ro o emisiune la Prima TV: “Schimb de mame”. Te duci şi ceri să-ţi găsească pentru o săptămână, o familie cu unu care să te spurce non-stop. Eventual şi plesneală dacă insişti. Tu numa trebuie să-l stârneşti că ştie el ce-i de făcut după. 🙂

      Reply
      1. Ana R.

        Sigur ca daaaaaaaa! :)))))

        Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: