Week-end-ul trecut am fost la un botez. Creştin ortodox. Cu programare la ora fixă. Popa, ceas! Afară, vreme frumoasă, un soare timid de primăvară ce abia făcea de 10 grade. Lumea îmbrăcată bine. În sensul de grosuţ. Înăuntru, nah, frig ca-n biserică. Neîncălzită deloc. Senzaţii de la 1600. Nu tu lumânări, candelabre doar cu becuri economice, fără incandescenţă. Căldură, canci! Şi nici suflarea Domnului nu prea era aia bună. Pesemne că tocmai mestecase nişte Winterfresh, de-avea o respiraţie rece ca gheaţa.

După prima jumătate de oră de miorlăială fără cap şi fără coadă, din care, ca de obicei, nu înţeleg absolut nimic, corpurile noastre au început să dea semne că Δθ ajunsese la zero. Am început să ne foim ca să mai producem ceva căldură. Şi cum ne frecam noi de pe un picior pe altul, hop şi punctul culminant! Ăla în care nişte oameni mari, care raţionează, încep să dezbrace la pielea goală un copil de nici 3 luni. Unul care, normal, simţindu-se desfăcut precum o ceapă de toate hăinuţele care îi ţinuseră de cald până atunci, începe să urle săracul după ce intră în contact cu frigul. Se aud, bineînţeles, cunoscutele şi inutilele îndemnuri: “Gata, pui!” , “Gata, mămica, gata!“, rostite la adăpostul puloverelor şi perdesiurilor, dar care nu-l pot face pe micuţ să tacă. Noroc că popa se mişcă repede şi bâldâbâc! cu el în cristelniţă. De trei ori. Să-i ajungă! Bine că apa era totuşi caldă. Trei găleţi de apă fiartă reglaseră temperatura altor trei de la robinet. Toate şase sfinţite la maxim. Ce mai, o apă numa bună ca atunci când ieşi din ea, să simţi o supersenzaţie în contact cu aerul rece de afară. Un miniduş scoţian! Ştim cu toţii ce rezistente sunt organismele micuţilor la această vârstă! În fine, s-au mai învârtit de trei ori în jurul mesei, s-au mai lepădat naşii de nu ştiu ce şi gata! Am putut în fine ieşi afară după o oră să ne mai încălzim.

20150321_153956_resizedStau şi mă întreb de ce oare biserica ortodoxă insistă cu aceste obiceiuri de Evul Mediu şi în zilele noastre? Ce-o împiedică oare să se adapteze la viaţa reală? Că altminteri stau toţi pochii legaţi la internet, facebook şi se asortează cu ultimele modele de limuzine. Pentru ce să-i provoc o suferinţă gratuită şi puţin riscantă, dacă există vreo sensibilitate mai mare unui copil, când se pot pur şi simplu picura unu-doi stropi de apă “sfinţită” pe creştet, dacă tot vrem să ne încărcăm de simbolistică? Oare pe copiii mai mari sau chiar oamenii maturi, tot aşa îi dezbracă la pielea goală şi-i bagă în cristelniţă dacă vor să se boteze ortodox? Mă îndoiesc.

Sunt sigur că Iisus exact aşa a lăsat vorbă să se procedeze la botezurile viitoare de după al lui. Neapărat în cristelniţă şi cu găleţi de plastic. Şi s-ar învineţi de ciudă acolo sus, dacă ar vedea că oamenii mai schimbă câte ceva în aceste practici scornite de-a lungul timpului.

PS N-am înţeles deloc ce treabă avea botezul copilului cu începutul de predică al popii, unde cerea “să aducem toţi multumiri şi închinăciune” către arhiepiscopul local, cel care apare pictat şi pe unul din pereţii bisericii. Ce chestie: profită ăştia de o scăpare de lege, aia cu “să nu-ţi faci chip cioplit” şi se picteză peste tot, obligând lumea la închinare. De parcă datul jos din Mercedes te desăvârşeşte ca sfânt…

Facebook Comments

13 Comments

  1. Silvia Duma

    Super ai punctat exact ce trebuia!

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Sper sa nu fi scapat nimic. Dar daca da, scuze, eram si eu un simplu om inghetat… 🙂

      Reply
  2. mihai vasilescu

    Stai un pic, că am si eu o ndeumerire: care Isus?

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Cum care? Ăla botezat în Iordan…

      Reply
      1. mihai vasilescu

        Hmmm…

        Reply
        1. krantzro (Post author)

          Crede şi nu cerceta! 😉

  3. fata veselă

    Am auzit pe unii care s-au convertit de la creștini ortodoxi la catolici, tocmai din cauza acestui botez atât de traumatizant. Catolicii sunt mult mai blânzi în acest ritual, se toarnă puțină apă pe creștetul copilului. Și fetița mea cea mare a avut parte de trei scufundări subacvatice, și în apă rece deși cărasem un bidon de acasă cu apă fierbinte care nu s-a folosit. La al doilea copil am avut ochi de acvilă, vultur sau altă zburătoare de altitudine și nu am mai repetat primele greșeli.

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Bun venit în “lumea” mea! 🙂
      Şi mie mi se pare ortodoxismul rămas la fel ca pe timpul schismei. Înjositor pe (prea multe) alocuri. Nu prea te poţi bucura de Dumnezeu. Trebuie doar să suferi şi să înduri.

      Reply
      1. fata veselă

        Bine te-am găsit! 🙂 De-aia le-am zis eu apropiaților, când oi muri, să mă incinereze, logistica necesară unei înmormântări mi se pare deja prea mult…plus obiceiurile aferente după…pomeni fără număr, alte ritualuri cu costuri suplimentare deloc neglijabile pentru urmași. Din păcate s-a dovedit că la mine, în C-țara, e mai ieftin să te îngroape decât să te incinereze. Atunci am ajuns la un compromis. :))) Înmormântare să fie și apoi…ATÂT. Că destul am fost supusă la lamentările celor ce trebuiau să facă toate ” datinile creștinești”.

        Reply
        1. krantzro (Post author)

          Degeaba spui. Sigur se vor găsi nişte babe care să ducă datinile mai departe fiindcă: “Aşa se face” 🙂

  4. Pingback: Recomandarile Zilei #37 | Podul Minciunilor

  5. Pingback: Aşa se face! - Krantz blog

  6. Pingback: Sunt un neaghesmuit - Krantz blog

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: