Pac! Şi raţa cade

Cel puţin 147 de persoane au fost ucise joi în Kenya, într-un atac lansat în incinta campusului universitar din oraşul Garissa, la aproximativ 150 de kilometri de graniţa somaleză, potrivit unui bilanţ anunţat autorităţile kenyene, citat de „The New York Times” şi „Le Monde”.

kenyaAsta a fost ştirea. Scurt şi la obiect. La noi, puţin galben pe la unele televiziuni. Şi asta fiindcă rămăsese banda de la arestarea lui Mazăre şi analiza pentru contestaţia lui Udrea. Câteva imagini video, şterse, filmate parcă pe casete VHS din anii 90. Nu tu celulă de criză, nu invitaţi speciali în studio, nu psihologi, nimic.

Până şi vânătoarea de mistreţi a lui Ţiriac de la Balc se întinde pe mai multe minute în prime-time. Vânătoarea de oameni din Kenya nu e interesantă. Nu produce rating. E undeva într-un colţ uitat de lume unde doar soarele ajunge. Ah, da! Şi noi din când în când, pentru un safari reuşit.

Nişte descreieraţi au ucis la întâmplare 147 de oameni. Fiind vorba de un campus universitar, putem presupune că majoritatea tineri. Erau tineri care învăţau ceva mai mult decât ceilalţi de vârsta lor şi se pregăteau pentru o viaţă mai bună. Mai plină de speranţă, într-o ţară săracă şi fără şanse din Africa. Erau mai însetaţi de cunoaştere decât mulţi dintre semenii lor de apă. Aveau şi ei visuri. Şi poate credeau în ele. Frânte acum toate de o simplă rafală de mitralieră.

Descreieraţii au ucis cu sânge rece nişte tineri care nici măcar nu apucaseră să scrie ceva ofensator sau să-şi bată joc de vreo religie. De desenat caricaturi, nici nu mai vorbesc. Şi uite, a venit religia peste ei şi i-a luat la întrebări, râzând: – Crezi în Dumnezeu? – Da! – Răspuns greşit! Poc! un glonţ în cap. Ruletă rusească şi religia asta. Pe care s-o mai crezi că e aia bună şi câştigătoare?

Nimeni în lume nu se solidarizează. Nimeni nu face hashtag-uri. Le-a pierit inspiraţia. Nimeni nu mai e “je suis”. Toţi sunt “je m’en fiche”. Like & share pe Facebook? Oh, da! Fac ocolul pământului ultimele poze cu pisici şi filmuleţe cu farse de 1 aprilie. Forumurile sunt relaxate. Lumea nu mai e împărţită acum în două tabere. Toţi sunt într-una singură. Şi toţi se ţin de cot. De la durere. Să nu spună cineva că nu se suferă.

Preşedinţii de ţări nu şi-au programat zboruri la Nairobi. Ar fi chiar caraghios să meargă iar braţ la braţ pe străzile de acolo. E praf, e căldură, e sărăcie. E lumea a treia care nu contează. Poate doar ca discurs politic şi numai atunci când e cazul pentru fonduri. Ce contează că aici nu vorbim de 2 asasini tulburaţi individual ci de o organizaţie criminală în toată regula? Să se spele singuri ăia din Kenya cu ei pe cap! Ce, nu pot? N-au resurse? Să şi le strângă! S-au obişnuit să stea cu mâna întinsă…

Au murit fără vină şi inutil 147 de oameni. Au murit stupid, trăind pe viu, într-un ultim rol, personajele din bancul acela cu “pliznoţi”. Întreaga omenire e acum în stare de şoc: “Ai văzut mă ce negri erau?

Later edit: am primit între timp pe FB o poză mai clară. Credeţi că, chiar şi aşa, vede cineva ceva ieşit din comun?

kenya

14 Comments

  1. Andreotti

    E de noaptea minții:(
    Și după masacrul Charlie Hebdo (că tot ai amintit de el), la o zi, două, a mai existat un al nu-știu-câtelea atac al grupării Boko Haram, în Nigeria, soldat cu 2000 de victime, despre care toată lumea a tăcut mâlc… nu tu „je suis”-uri, nu tu marșuri de solidaritate, nu tu știre, nu tu nimic… Băi, suntem nebuni??? 2.000 de victime dintr-o lovitură!!
    Nu mai spun că nu a existat niciun „instigator/provocator” sau „caricaturiști” printre cele 2.000 de victime de atunci sau printre cele 13.000 de victime ale grupării, per total, în cinci ani de ani de insurecție. Nigeria este o țară jumătate musulmană, jumătate creștină. Deşi constituţia ţării interzice prozelitismul de orice formă, liderii islamici duc o politică violentă de islamizare. Cele 13.000 de victime sunt (și) întru islamizarea întregii Nigerii. Asta ca să fie tabloul complet și-n privința religiilor.

    Da, toată lumea e relaxată, se stă cu capul în nisip ca struții, ne facem că nu vedem, că nu auzim și reacționăm doar le ce ne convine, pe motiv că întotdeauna cămașa ți-e mai aproape de piele decât îți e paltonul.

    Da, și kenienii și nigerienii sunt cam negri și nici nu desenează frumos! 🙁

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      I-aş ţine puţin spânzuraţi cu capul în jos, în fum de ardei iute, pe toţi şmecherii ăştia care decid ce campanie merită să fie planetară şi care nu. Şi n-aş spune la nimeni.

      Reply
      1. Andreotti

        Eh, multe puteri îmi doresc și eu… nu vrei să știi ce curățenie aș face, heheeeeee….Dar nu avem, Krantzro, asistăm neputincioși și ne revoltăm mut, mai mult sau mai puțin pe interior dar oricum nu-s urechi s-audă nici dacă le-ai urla!

        Reply
  2. Renata Carageani

    Mda. Nu citisem articolul ăsta înfiorător de frumos scris despre ceva înfiorător.
    Aș putea să rostesc la foc automat numele câtorva ziariști care sunt plătiți gras de niște publicații că să scrie prost despre nimic și mizerabil despre câte ceva. În timp ce tu îți redactezi știrile atât de bine. Uite un demo din cât de bun ești: ”E undeva într-un colţ uitat de lume unde doar soarele ajunge. Ah, da! Şi noi din când în când, pentru un safari reuşit.”

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Renata, deh, chestie de gusturi. Mi-au mai spus câţiva că le place cum le-aştern din taste. Dar sunt un băiat simplu, de la ţară, care n-are noroc 🙂
      Oricum, mulţam de apreciere. Da să ştii că nici cu tine nu mi-ar fi ruşine pe uliţa aia care taie câmpul alb cu oile negre. 😉

      Reply
  3. Renata Carageani

    ‘Ai să nu ne complimentăm reciproc, fiindcă ajungem să ne plângem de milă. 🙂

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Mai ai lăudători sau i-ai omorât pe toţi din râs?

      Reply
  4. Renata Carageani

    Mai am. I-am închis în debara. Cu trei cutii de vopsea și două sticle de solvent. Aparent, sunt în siguranță. Tehnic, niciun recipient nu e bine închis.

    Reply
  5. Cârcotaşu

    Dom-le, toată presa noastră e extrem de subţire la rubrica ştiri “din lume”. Există de fapt şi o revistă “Lumea”, urmaşa uneia de prestigiu, care apare însă din an în paşte, e aproape imposibil de găsit pe la chioşcurile de presă. În rest, suntem la zi cu ce face Mihaela Rădulescu şi alte vampe, sau să le zic dive?

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Nu-i vorba numai de presa noastră. Oricum în chestii dinastea suntem doar nişte jalnici followeri. Tonul îl dau cei din afară. Şi se pare că ăia au decis că evenimentul e la “ştiri ciudate”.

      Reply
  6. Cârcotaşu

    Glumeşti, bag sama. Ce treabă are “România Liberă” par examplu cu ăia din afară? Ziaristul tre’ să trăiască şi pentru asta are nevoie de ştiri. Dacă el consideră că cum (!) s-a tăvălit Răduleasca e mai de interes decât masacrul din Kenya, e clar, ziaru’ va face publicitate făinei în care s-a tăvălit paraşuta! Ce e neclar acilea? Hai să nu mergem aşa departe cu teoria conspiraţiei!

    Reply
    1. krantzro (Post author)

      Mă refeream la evenimente majore care mişcă lumea. Ce, crezi că dacă nu venea de-afară “je suis charlie” îi mai durea aşa tare pe toţi cei care “au plâns” pe forumuri sau FB că au fost împuşcaţi nişte nimeni din Franţa? Cel mult în cur poate…

      Reply
      1. Cârcotaşu

        Sigur, dacă-i vorba de maimuţăreala reacţiei pariziene de către publicul nostru aşa este. Doar că eu mă refeream pur şi simplu la informare. Din punctul meu de vedere asta lasă mult de dorit.
        De fapt mie mi se pare că “je suis charlie” a făcut parte din start din categoria ştirilor de scandal, venind mănuşă pe specificul presei noastre!

        Reply
        1. krantzro (Post author)

          Mi-e teamă că suntem consideraţi prea mici pentru a fi informaţi. De altfel nici nu cred că e nevoie. Dacă la nivel de ţară doar Libertatea, Click şi Cancan mai rezistă în piaţă că se cumpără, ce pretenţii avem?

Leave a Reply to krantzroCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.