Simplu ca bună ziua

Nu ştiu dacă aţi băgat de seamă, dar din ce în ce mai multă lume a început să caute simplul. Peste tot şi în orice. Simplu trebuie să fie laitmotivul indiferent dacă e vorba de lucruri, acţiuni, gândiri sau stil de viaţă. Simplu a devenit pentru mulţi un fel de religie, care trebuie nu numai respectată şi îmbrăţişată fără rezerve, dar şi trâmbiţată mai departe.

Bloguri întregi, articole din ziare şi reviste, emisiuni tv şi mii de statusuri de FB ne inundă existenţele cu reţete de succes pentru a fi şi a trăi cât mai simplu. Citate celebre despre simplitate şi viaţă tristă de pustnic, care a ales altceva. Dar care vin acum mănuşă pentru religia simplismului. Pentru că da, la naiba, am uitat să trăim simplu! Cam cum era pe la 1200 dacă s-ar putea. Cu picioarele în glod şi mâncând ce-am prins prin pădure. De parcă dacă am trăi aşa simplu, mari minuni s-ar petrece imediat cu noi. Şi pentru că trebuie să trăim simplu e musai să râdem de ăia care-şi complică existenţa cu fel de fel de chestii inutile. Doar pentru că-şi permit să le aibă. Pentru că da, hai să fim sinceri, aici e problema. Cei care ţipă după atâta simplu se amăgesc singuri. Aşa au făcut de-a lungul istoriei. Cred că şi primul om care a pus o blană pe el a fost arătat de altul, rămas în curul gol că-i era lene să alerge după urs.

– Ăaa, fraiere, stai cu aia groasă pe tine! Ia priviţi fraţilor ce se chinuie ălă! Uite aici la mine, simplu şi fără griji. La ştanga goală!

Nu conta că dârdâia ca dracu de frig când ploua sau stătea la dos în fundul peşterii fără foc. A murit cum a trăit. Simplu. De pneumonie.

Şi credeţi că dacă ăla îi dădea o blană moacă, nu şi-ar fi pus-o pe el? Ohoho! Şi ar fi trăit simplu, cu una singură, nu ca celalţi care începuseră să aibă mai multe. Mai subţiri, mai groase, după anotimp. Dar el, el trăia cu una singură. Duhnind, simplu, a butoi cu varză murată. Nu ca ceilalţi fandosiţi care începuseră să-şi complice existenţa.

Istoria a luat-o apoi la vale. Umplând omenirea de simplişti. Gata oricând să demonstreze un principiu de la care nu s-ar abate nici morţi. Şi aşa a apărut religia. Oricare ar fi aceasta. Pentru că şi aici, s-au găsit nişte deştepţi, care chiar vor să te ajute să trăieşti simplu. Le dai cât mai mult lor şi poţi trăi simplu până la plecarea “dincolo” unde clar, drept răsplată, ştiu ei că doar de acolo vin, vei avea totul. Aici, cât trăieşti, eşti obligat parcă să trăieşti simplu. Te şi miri la ce a mai fost nevoie de atâta evoluţie şi descoperiri. Câta chinul pe fraierii care s-au zbătut atâta şi s-au sacrificat aiurea, în timp ce noi, ăştia care vrem să trăim simplu, am stat mereu cu haida-n sus la soare.

Nici până în ziua de azi situaţia nu s-a schimbat. Cel puţin la nivel de mentalitate. Atunci când n-au, mulţi se amăgesc că au principii sănătoase, de trai simplu. Dar ia să se trezească ei peste noapte cu o moştenire de nişte milioane de euro şi să vedem noi cum e cu simplul. Ultimul model de iPhone ar fi prima achiziţie. Şi ştiţi de ce? Pentru că are un design şi un sistem de operare simplu. Chiar n-are rost să se complice cu altceva.

Şi nu numai. Vreau o nuntă simplă. Maxim 500 de persoane. Sigur, putem aranja. Nu contează că totul arată apoi ca-n poveştile fastuoase cu prinţese kitsch. Ideea e să fie simplu. În ton cu rochia de mireasă. La fel de simplă cum a fost comanda specială la Milano. Cu trenă de 10 m, dantele, voaluri şi brocarturi de nu mai vezi mireasa, dar e simplă-simplă. Exact cum şi-a dorit. Like & Share: vai cât de frumoasă şi de simplă e!

Aşa că mai lăsaţi-mă cu atâta simplu! Îmi place mai complicat. M-am săturat de bucuriile mici şi simple ale vieţii. Am trecut în altă epocă. Chiar nu mai pot să mă bucur că am descoperit focul. Sau că mergând desculţ în parc să simt natura cum îmi intră fix prin cur. Nu mai pot sta ca prostu, cu ochii-n asfinţit de soare şi nici ca Vlahuţă în vârf de munte ca să mă bucur simplu. E chiar aşa greu de înţeles?