Simona, ne mişcăm şi noi mai cu talent?

Am mai spus-o şi cu alte ocazii. Mă pricep la tenis cam cît Ponta la făcut doctorate pe bune. Numai că, în ciuda privirii mele de mîţă blocată în faţa calendarului, nu pot să nu observ o chestie. Dacă la un doctorat te mai ajută unul sau altul, te mai sprijină nişte colegi de partid, te mai acoperă nişte funcţionari obedienţi, la tenis nu prea ai unde s-o dai la întors în afară de terenul adversarei. Şi dacă nu-l nimereşti iese rău. Şi nu numai pentru tine ca jucătoare. Pentru că la cît tenis ne-a băgat Simona în cap, am început să simţim la fel ca ea. Şi am ajuns să empatizăm vrînd-nevrînd. Am devenit un fel de civilizaţie Borg din Star Trek în care, fiecare membru simte acelaşi lucru. Bineînţeles dacă îţi pasă de tenis.

Azi iar am avut parte de o senzaţie de rece. Dar un rece crunt, de Ice Buket challenge. Cu bucăţi de gheaţă pe şira spinării. E drept, Simona ne-a obişnuit cu alternanţa de temperatură. Cald-rece. Cald-rece. Duşuri scoţiene nu alta. Dar azi parcă era vremea de cald. Şi totuşi ne-am trezit iar cu rece. Şi ce rece! Unde e apa noastră caldă?

Privit de pe margine, se pare că ceva în neregulă cu instalaţia. Ceva nu mai merge. Ceva e blocat. Pentru că e clar, de ceva timp, Simona nu mai e cea care ne-a obişnuit. Greşeşte mult şi jocul ei nu are sclipire. Joacă static, previzibil, fără variaţie. Obosindu-se singură, pentru ca apoi, tot ea să se plîngă de oboseală. Şi chiar şi atunci cînd a cîştigat în ultimele meciuri a făcut-o pentru că adversara a greşit mai mult decît ea. Pare că a ajuns într-un moment în care talentul e pus la conservare. Nu ştiu ce a înţeles ea din spusele noului antrenor Cahill. Pentru că la viteza cu care vorbea ăla în engleză azi la meci, mi-e greu să cred că putea reţine ceva folositor. Ceea ce s-a şi văzut pe teren. N-a mai mers nici faza cu prosopul pe cap. A nimerit unul necîştigător de data asta. Pînă şi Doamne-Doamne vrea mai mult de la ea.

E îngrijorător că Simona a rămas fără apa caldă. Tocmai acum când şi-a pus ca obiectiv pentru acest an cîştigarea Roland Garros-ului. Mi-e teamă că la felul cum joacă şi abordează meciurile, declaraţia ei e sortită să aibă aceeaşi soartă ca cea a lui Borcea: “Lăsaţi-ne să ne pregătim în linişte de Liga Campionilor!”

halepbani

Sursa foto

2 Comments

  1. calinakimu

    Eu am jucat tenis, chiar am carnet de antrenor …dar la Simona nu este o chestiune ce tine strict de tehnica, decat la jocul de la fileu. Norocul ei este si ghinionul ei…deocamdata. Are o ambitie extraordinara, dar acesta ambitie o si “paralizeaza”. Intra greu im meci si pe masura ce simte ca pierde isi revine, sau se prabuseste definitiv. Totul se petrece in mintea ei. In plus are frustrari, rabufniri de orgoliu care defuleaza imprevizibil…Pana nu isi va rezolva aceste “trairi”…nu va fi cu adevarat o jucatoare de mare valoare…

    Reply
    1. krantz (Post author)

      …şi noi rămînem pe “scoţiene” 🙂

      Reply

Leave a Reply to krantzCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.