După cum ştie toată lumea, problema locurilor de parcare în Bucureşti e fără rezolvare. Sunt cartiere întregi unde se dau lupte pe viaţă şi pe moarte pentru un petec nenorocit de pămînt, pe care să-ţi laşi maşina. Multe dintre ele argumentate cu celebrul: “eu sunt în blocul ăsta de 20 de ani”, deci sunt îndreptăţit să parchez pe locul ăsta deşi nu plătesc nimic în plus faţă de tine care abia te-ai mutat aici. Plus ştergătoare ridicate şi claxoane continue la 11 noaptea că ai parcat ca nesimţitu pe “proprietatea” lui.
La primărie dacă depui cerere pentru atribuirea unui loc de parcare, evident nu sunt locuri disponibile. Chiar “e coadă de aşteptare domnule!”. Dar toată lumea ştie că bunul mers al lucrurilor e altul. Îţi trebuie o “intrare”. Azi am găsit una. Am un număr de telefon, o persoană de contact. Şi o sumă. 100 de euro. Rotund, să nu ne încurcăm la mărunţiş, că ne pune ANAF-ul să taxăm bon.
Acum, am o dilemă: să dau sau nu? De trebuit îmi trebuie. Iar alternativă n-am. Că vorba aia: S-o dau – îmi strică, s-o las – mi-e frică, că vine altul şi-l ridică (locul de parcare zic). Pe de-o parte, vreau să-i fie bine ţării, dar pe de alta, de ce să sufăr eu pentru asta? Că mi-aş cam băga ceva în el de eroism şi sacrificiu de sine. Nu de alta, da prea au murit atîţia ca proştii, cu gîndul să ne lase ţara asta la cheie. Şi nu’ş ce dracu au făcut, că-i plină de rahaţi.
Sursa foto
acu`, daca tot i-ai pârât, s-ar putea să nu-ţi mai ia ei 😀 Aşa că, încearcă sa dai, poate ai noroc sa fii şi refuzat de bani, şi rezolvat de parcare!
Da sigur. Te pomeneşti c-oi fi Alice in Wonderland…
mai stii!
Până la urmă, dacă-l vrei, tot trebuie să dai.
Că nu e corect… ce naiba mai e corect?
Eu n-aș da. Nu știu exact de ce, dar știu sigur că n-aș da.
Nu locuieşti în Bucureşti?
Nu, dar obișnuiam sa locuiesc intr-un loc aglomerat și ma invârteam juma’ de ora cu masina pana se elibera vreun loc la…destul de mare distanta de bloc. Dar șpaga n-aș da. Nici măcar medicului de care mi-ar depinde viața. Pe cuvânt!
Nu-ţi da aşa uşor cuvîntul. Că poate încă n-ai cunoscut (din fericire) disperarea din acele momente de cumpănă, între viaţă şi moarte.
Dacă, ar fi pentru altcineva (apropiat sau nu), atunci aș da cu siguranța. Dar pentru mine nu aș da sub nicio formă și pentru nimic.
Stai liniştită că vor da ceilalţi. Tu nici nu vei şti. Că suferi.
Acu două zile am auzit că s-a trezit unul să îşi argumenteze în apărare: „-De ce să facem închisoare ca şobolanii, că era vorba de o geantă cu doar 9oo.ooo de euro”. Zău aşa, dumneavoastră vă faceţi probleme pentru 100 de euro. Dacă v-ar auzi respectivul, că nu pot să îi dau numele, ar spune: ia de aici 100 de euro şi lasă-l pe Dumnezeu să se concentreze.
Asta dacă “Dumnezeu” e funcţionarul public, da? 🙂
Te duci si ii spui privind direct in ochi functionarul, ca stii ca exista loc disponibil si ,,taxa” 100 de euro, ca ii ai, dar el e sigur ca-i poate lua?Daca-s botezati de DNA?! 😀 As vrea sa-i vad fața. 😀
Aşa mă gîndeam şi eu să mă distrez puţin, dacă tot dau un ban.
:))) Sa ne spui ce fata a facut
Dă-i, krantz! Dacă în felul ăsta obții un loc de parcare, dă-i! 100 de euro e doar chiria parcării pe câțiva ani! E doar salariul meu pe o săptămână. Dă-i dracului de bani! Mașina ta să doarmă liniștită peste noapte. Exact atât i-am propus și eu funcționarului de la serviciul parcări, și mi-a zis că NU MERITĂ! Că sunt camere video peste tot și, dacă mai fac doar vreo zece drumuri (cozi, programări, reprogramări) , obțin locul la prețul corect. Nu trebuie decât să vin încă de 5 ori, în fiecare joi după amiază, ca să predau (un teanc de hârtii) și să iau (număr de înregistrare), apoi să predau numărul de înregistrare și să primesc altul, cu care revin în a treia săptămână, apoi…
Fata de la xerox mi-a zis că e cel mai drăguț tip din ghișeu și că până la urmă se rezolvă, indiferent câte copii la copii va trebui să fac în cele cinci săptămâni.
În clipa asta am un loc de parcare foarte valabil, doar că e între un gărduleț și un tei și mașina nu trebuie parcată, ci strecurată printre cele două jaloane. Exact asta mi-a zis și tipul cumsecade: V-am dat locul numărul 1! Ăla pe care nu l-a vrut nimeni, niciodată.Nu știu de ce.,.
Dacă ar fi acceptat șpaga, i-aș fi zis: că e pentru motociclete. Dar așa, l-am lăsatsă moară prost. Și sărac.
Cred că ai dat peste funcţionarul ăla, ţinut pentru controalele în primărie. Ai avut ghinion. Oricum, la banii ăştia îi cer să-mi dea un loc sub geam. Şi dacă n-au, să-mi facă unul. Cu acoperiş chiar.
Oricum vei face…o sa-ti para rau…
Oricum am ajuns “rau”…asa ca…n-are cum sa-ti fie bine in nici un caz. Problema este ca …inca mai este “loc”, nu de parcare…
Pînă cînd roboţii vor prelua lumea sub control, va fi mereu “loc”. Că doar suntem locuitorii planetei, nu?
Eu cred ca oamenii s-au robotizat, asa ca nu prea mai este loc… pentru roboti.
Aș avea conștiința încărcată dacă te-aș instiga la șpagă. Nu contează suma, ci plaga de care tot vrem să scăpăm, dar o întreținem chiar noi.
După mine, plaga asta va dispărea doar odată cu banii. Pînă atunci…