Lăsaţi-o să bată mingea!

Ei şi uite că Simona noastră iar ne-a făcut mîndri! De data asta chiar mai rapid decît ne aşteptam. Bravo!

Dar problema nu e că ai ieşit în turul doi la Roland Garros, care a fost obiectivul tău numărul 1 declarat la început de an. Nu. Ci doar faptul că te-a bătut iar o doamnă mai în vîrstă cu 10 ani decît tine. Una care nu răspunde la numele Williams sau Sharapova. Şi joacă tenis doar ca să mai scape de celulita aia păcătoasă. Prima dată, anul trecut, a zis toată lumea că a fost un accident, că indigestie, că şosete strîmte. Dar de data asta, tanti aia, acum cu un an şi mai în vîrstă, te-a zdrobit pe teren pur şi simplu. Deşi era cobză de răcită, de-şi sufla mucii la fiecare pauză. Muci pe care, civilizată, nici măcar nu i-a dat pe tine.

Acum Simona, ce-ar mai putea spune? Mai nimic. A, ba da: “Şi iz a taf pleier, end şi plei uel tudei. Şi iz veri strong end ai did mai best. Băt şi uăz betăr tudei. Nau ai hev to consentreit to ză next meciz, tu du mai best end ingioi evri gheim.”

Aşa că Simona, curaj! Mai ai o groază de turnee în faţă anul ăsta. Şi toate abia aşteaptă să le pierzi. Urmează Wimbledonu unde poţi pierde ca o prinţesă, îmbrăcată în alb. Aşa, ca o probă de mireasă. Dar pînă atunci, ce-ar fi să o iei şi pe cealaltă speranţă a tenisului, Genie Buchard, care şi ea joacă la fel de perfect anul ăsta şi să mergeţi la bunicii tăi, la peretele ăla celebru. O luaţi amîndouă de la zero. Că vorba ta: “Antrenamentu-i antrenament. Şi cine-a zis că nu-i bine să baţi şi la peretele casei?” Iar dacă plouă, intraţi în casă şi faceţi faza cu cordonul de la halat. Hai că aveţi acum bani pentru geamurile de la vitrină.

Later edit: între timp, a apărut şi o explicaţie a eşecului. Una chiar serioasă. Poate prima de acest gen.

Înainte de Roland Garros, am luat o decizie împreună cu stafful meu tehnic, pentru a-mi îmbunătăți jocul. Am încercat la antrenamente să dau mai tare în minge, să am lovituri mai puternice. Acum îmi dau seama că nu e stilul meu, că nu mă caracterizează și, de aceea, cred că voi reveni la jocul cu care mă simțeam confortabil, adică cel de dinainte”, a explica Simona Halep.

Deci încă o dată se dovedeşte că ambiţia de a nu avea un antrenor care chiar ar putea vedea ce e mai bun pentru ea, e o carte pierzătoare. Ce secrete ar putea să-ţi spună actualul antrenor, căruia tu îi eşti superioară ca performanţă şi ştiinţă a jocului? O fi poate mai ieftin, dar toată lumea spune şi ştie că tenisul este un sport foarte costisitor. Mai ales dacă vrei să faci performanţă.

Sursa foto

15 Comments

  1. calinakimu

    Simona are mari probleme de comunicare…de fapt psihice. Se pare ca n-a mai ramas in “echipa” ei decat figura aia trista si timorata(Ionita imi patre ca-i zice), de care Halep da cu el de toti peretii, si-l tavaleste prin zgura cand vrea sa zica si el ceva…
    Oricum…daca se lasa …ieri, are bani si pentru poimaine…Obiectiv atins.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Nu prea cred că e doar banul ce contează pentru ea. Are totuşi ambiţia de a cîştiga măcar un turneu major. Numa că strategia aleasă nu prea o ajută acum.

      Reply
      1. calinakimu

        Aer prea multa ambitie chiar…sia asta inhiba…

        Reply
  2. mischatz

    eu cred ca e vorba de o curba de invatare, absolut normala. singurul fel in care poti sa nu faci pasi inapoi sau in lateral este simplu: sa nu dansezi. si din cate ma pricep eu (si din cate ma pricep eu, fara sa fiu vreun mare talent)
    simona imi este mai degraba antipatica, dar reprezinta o valoare, si inca una corecta. ii auzim engleza pentru ca fata mananca tenis pe paine. nu zic ca mi-ar placea ca toata lumea sa fie atat de muncitoare si de hotarata cand face ceva, orice. ma rezum la mine…

    Reply
  3. mischatz

    ufff, mi-am pierdut ideea mai devreme, a iesit o fraza de fotbalist :))))
    din cate ma pricep eu, stilul simonei nu are nimic iesit in comun, in sensul ca este adunat, echilibrat. imi pare un fel nou de tenis, nu e nici procentaj, nici aparare, nici agresiune. cine a comparat-o cu djokovici nu a fost deloc departe

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Degeaba e un stil nou dacă nu are şi rezultate notabile. Djokovici le cam adună.

      Reply
      1. mischatz

        “le aduna” este un understatement 🙂 dar cate batai a luat pe parcurs?

        pentru a schimba stilul de joc, trebuie in primul rand sa te schimbi la nivel mental, apoi sa cresti tehnic si fizic. evident, pt asta iti trebuie timp, putere, hotarare si… umilinta. cand vine vorba de simona, eu pentru ultima ma tem

        Reply
        1. krantz (Post author)

          Aş mai adăuga un element. Poate cel mai important. Un Boris Becker nu strică la casa omului care vrea să facă tenis de performanţă.

        2. mischatz

          ha! asta se cheama sa pui punctul pe j 🙂

          daca cel mai bun profesor e un perete, risti sa ajungi zugrav

        3. krantz (Post author)

          Depinde de perete. Dacă e al Capelei sixtine ajungi geniu nemuritor.

  4. mcooper801

    a jucat ca nuca in perete….altatada ca este INCA tanara…zi faina

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Noroc că mai are timp de “altă dată”. 🙂

      Reply
  5. racoltapetru6

    Cred că suferă ea destul și nu-i nevoie să sucim cuțitul în rană. Nici lecții de management nu trebuie să-i dăm, ci e mai bine să fim alături de ea. E tânără și are nevoie de încurajări.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Alături suntem. Că mai toţi suntem cu sufletul la gură cind joacă. Și numai nou știm cum scapă televizoarele nearuncate de la etaj. Dar la nivelul la care a ajuns nu mai e suficient un “hai Simona!”.

      Reply
  6. Pingback: În vremea asta, Krantz | Gara pentru noi

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: