Cred că ştiţi replica aia celebră din filmul “Operaţiunea Monstrul”: “Jur să nu mai vin niciodată…“. Ei bine, aşa fac şi eu în fiecare an, după ce aterizez, tîrît de soţie sau prieteni, pe litoralul de la noi. Pentru că, invariabil, orice aş alege, în final îmi vine să scriu pe nisipul ăla luat în concesiune de nişte şmecheri şi plin de melci, scoici, raci, craci sau mucuri de ţigară, mare, să se vadă pe Google Earth: “Jur să nu mai vin niciodată pe litoralul românesc!

Băi şi nu ştiu cum se face, că mă trezesc iar şi iar, ca în filmele alea de coşmar existenţial, cînd repeţi aceeaşi zi la infinit, indiferent ce-ai face, parcînd maşina în faţa unui hotel. Tot sperînd că de data asta va fi bine. Mă puteţi acuza de masochism dar deh, ce să fac cînd vine soaţa şi-mi zice: “Măcar un weekend. Cum să nu fac o baie în mare anu ăsta?”. Sunt om însurat, îmi place mîncarea caldă. Deci loc de întors foarte strîmt.

Weekendul de anu ăsta s-a nimerit să fie cel cuplat cu Rusaliile, aşa că a fost unul prelungit. Spre disperarea mea. Dacă la capitolul cazare am nimerit ceva rezonabil, chinul dracului a fost, ca de obicei, la capitolul servicii restaurant. Pentru că invariabil, oriunde am fost, micul dejun, ăla înclus în preţ, a fost jale. La fix pentru un început relaxant de zi.

Încep să cred că toţi hotelierii ăştia de la noi fac cursuri speciale de batjocorit turişti. Sau creierul lor, după atîta stat în zonă, e vorba cîntecului: “beat de soare şi pîrlit îngrozitor“. Altfel nu-mi explic cum dracu nu poţi reuşi să te organizezi pentru un “mic” dejun amărît, unde trebuie să ai doar grija unor platouri standard care să fie permanent pline. Deci nu e vorba de operaţie pe creier sau zbor în cosmos. Nici măcar probă de Masterchef. Şi cu toate asta, de fiecare dată, ai noştri hotelieri, ca brazii, sfîrşesc mereu cu mucii pe piept.

De data asta, oferta lor le-a întrecut pe toate. Mi-a fost şi frică să scot telefonul să pozez că-mi tremura mîna de nervi şi mi-era că-l scap pe jos. Deci cum dracu să vii în faţa a cel puţin 150 de turişti, oferindu-le şansa de a sta la coadă pentru că tu ai pus doar cîte un singur platouaş, coş, castronel cu alimentele de bază, care se terminau instant? Cum să pui alimentele cu pipeta cînd ştii clar care e fluxul la care te aştepţi? Cît de tembel poţi fi ca manager dacă la start de sezon tu te prezinţi atît de rudimentar? Şi cum naiba să pui pe masă cantitatea aferentă unei pensiuni cu 4 camere, cînd ştii clar că ai hotelul plin, obligînd oamenii să aştepte minute în şir, cu farfuriile în mînă pînă mai taie bucătăreasa încă 5 felii de salam? Te enervezi instantaneu şi noroc că ai ceai de tei, să te mai calmezi. Ei aş! E doar cutia goală rămasă. Şi alta nu mai este. Şi ai ca variantă doar sunătoare, gălbenele şi muşeţel. Băi hotelule, tu eşti normal?

După alte minute bune de aşteptare, ieşi cu cafeaua pe terasă. Măcar aici să ai puţină linişte. Că înăuntru doar copii fugind în chiote prin jurul meselor. VLEAU CLEMBUUUŞ! Aoleu, ce-a fost asta? Te linişteşti cînd vezi că e David. Care, la masa alăturată, are deja preferinţe culinare la cei 2-3 ani ai săi. VLEAU CLEMBUUUŞ! Mama lui, cu o mînă unge o felie de pîine cu margarină, că unt nu este, cu alta mestecă fulgii într-un castron cu lapte, cu a treia taie dumicaţi de salam şi cu a patra îi şterge nasul de muci lui David. VLEAU CLEMBUUUŞ! Alături, soţul ei, mănîncă liniştit omleta făcută din praf de ouă. Aia care are gust de piept de pui, că doar a fost făcută pe aceeaşi plită la bucătărie. De hrănirea celor trei plozi ai familiei, trebuie să aibă grijă doar mă-sa lor. El şi-a terminat treaba. A muncit rău de tot cînd i-a făcut. VLEAU CLEMBUUUŞ! În final, David primeşte ce a vrut. La pachet cu lecţia de dicţie dată de tac-su: “Se spune cremvust. Cu ST la sfîrşit” Poftim! Îl pregătea şi pentru Fazan!

Peste drum de terasă, doi tipi mai bronzaţi decît ar impune-o începutul de sezon, sparg de zor cu nişte ciocane o grămadă de moloz. Par a fi, după material, nişte stabilopozi aduşi acolo de cine ştie cine. Mină de aur, nu alta. Mă rog, de fer.  Apoi pleacă fericiţi cu sîrmele în cîrcă. E clar, veniseră de dimineaţă şi acum tocmai terminaseră. Au îngrădit regulamentar “şantierul” şi au plecat. Se făcuse deja prea cald.

fer

Pleci apoi spre plajă. Trei băieţi îţi sar în ajutor. Înarmaţi regulamentar cu o casă de marcat mobilă, taxează frumos închirierea şezlongurilor. E de bine. Apoi se retrag pe terasa micului băruleţ de pe plajă lor. Misiunea lor s-a terminat. Restul chinului cade pe bietul băiat, unul singur de la bar, care trebuie să se descurce singur cu toate solicitările. Ăia trei nu-l pot ajuta şi nici nu vor să se plimbe printre turiştii de pe porţiunea lor de plajă, întrebîndu-i dacă n-ar vrea ceva de la bar. E greu. Ar sta în soare prea mult. Nici măcar nu se sinchisesc să cureţe puţin mormanele de scoici şi alge adunate pe acolo.  Şi nu vorbim de unele aduse cumva de mare cu o noapte în urmă. Sunt clar din sezonul trecut. Că ăsta deabia a început.

Şi viaţa de seară la Mamaia e super. Plimbarea pe faleză e ceva de vis. Numa bună pentru a admira, ferindu-te într-una de bicicliştii cărora li s-a făcut o pistă exact pe mijloc, toate noile bube arhitectonice răsărite în ultimul an. Fiecare cadrînd ca dracu cu proxima vecinătate. Noroc cu muzicile stridente şi complet diferite de la fiecare terasă pusă una lîngă alta, care-ţi mută atenţia şi te fac să măreşti pasul, ieşind din zonă.

Aşa că m-am decis. Şi de data asta chiar vorbesc serios! “Jur să nu mai vin niciodată pe litoralul românesc!” Acuma, na, am scris şi pe blog. Deci trebuie să mă ţin de cuvînt. Nu vreau să par un caraghios. Unul care, an de an, în slip şi şlapi, se întreabă ca prostu de ce naiba bagă bani în buzunarele unor şmecheri, care n-au nici cea mai mică pricepere de a face turism. Şi nici nu vor. Şi nici nu trebuie. Pentru că merge şi aşa.

12 Comments

  1. ceciliadumitrache

    Neptun. Încercaţi să mergeţi acolo măcar două zile. Se ajunge mai greu, dar parcă e în altă ţară, până şi oamenii, odată ajunşi acolo, îşi aduc aminte că ştiu să se poarte civilizat. Aerul are un parfum unic, de mare şi de brad, staţiunea fiind înconjurată de pădure. O să vreţi să vă mutaţi acolo.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Mulţumesc. Dar nu. Că am fost anii trecuţi şi pe acolo. Dar poate sunt eu prea pretenţios.

      Reply
  2. fata veselă

    De-ai fi singurul!…dar si noi, localnicii suntem furiosi! Iar pentru unii turiști chiar îmi pare rau! Postul tau m-a amuzat teribil dar si m-a întristat!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Păi nu suntem noi o ţară de rîsu-plînsu?

      Reply
      1. fata veselă

        Da, din păcate!

        Reply
      2. fata veselă

        Soacra-mea anul trecut s-a enervat teribil cand un puștiulică n-a vrut sa-i închirieze sezlong, pe motivul ca e cu 4 nepoti și îi strica piața! Sa mai mentionez ca ea nu sta mai mult de 2 ore la plaja? Daca era destept, închiria de 2 ori același sezlong!

        Reply
        1. krantz (Post author)

          La partea cu şezlonguri n-am ce zice. Pe plaja unde am stat, 15 lei zi de weekend, 10 lei zi de luni, bon fiscal, rezervat toată ziua, că le puneau ei nişte jetoane de ecidenţă.

  3. racoltapetru6

    Hai că mi-ai tăiat pofta să mă mai duc la Mamaia anul ăsta. Tocmai când, după 30 de ani, voiam să văd cum mai arată perla litoralului românesc. Mai bine merg la Băile Felix, că-i și mai aproape! 😉

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ştii tu cum se zice: E frumos ce-mi place mie!

      Reply
  4. calinakimu

    Intr-o tara in care politicenii isi fura, tradeaza, batjocoresc propriul popor din zi in noapte si din noapte in zi, in care jumatate de populatie traieste din stersul la cur al strainilor, intr-o globalizare discrimiantorie, in care ei vin cu curu’ si noi cu hartia, unde investitorii romani sunt straini de tara si de orice scrupul, mituind politicienii si legea…de ce sa fi respectat de cei de care depinzi?! Cine are ocazia sa ti-o traga..ti-o trage la maxim. Asa functioneaza capitalismul de balta romanesc…

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Problema nu e că ţi-o trag. Ci că accepţi. Iar în cazul de faţă chiar e foarte simplu să refuzi.

      Reply
  5. Pingback: Scurtete din Bulgariatătă - Krantz blog

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.