Viaţa, şuturile, curul…

Nu ştiu cum le aranjează ăl de sus sau ăl de jos, după preferinţe, dar te trezeşti cîteodată întrebîndu-te singur “Ce caut eu în viaţa mea?” Pentru că fix cînd mai toate se mişcau bine şi în direcţia dorită, de nicăieri, te trezeşti cu o zmetie după ceafă. Scoţînd din tine strămoşescul: “ ‘Ai să-mi bag! Care-ai dat, mă?” Simţindu-te ca un păcălici luat de soartă într-o bîză. Cam aşa, cred eu, că se simte acum şi amicul de blogg-ing Mihai Vasilescu. Pentru că fix cînd credea şi el că şi-a luat zborul, constată că, peste noapte, careva l-a făcut la rezervorul cu combustibil. Acum omul îşi caută de lucru. Am convingerea că îşi va găsi foarte curînd. La cît de deştept e, cel care-l va angaja va trebui să fie atent la un singur aspect: să nu se taie în mintea lui brici.

Sunt sigur că acum, cîrcotaşii lui jubilează. Nereuşind să se hotărască dacă e un semn de la Dumnezeu, de la Mahomed, de la tîmplar sau de la fostul contemporan Arsenie. Ăia de care Mihai s-a cam îndoit. De rîs, bineînţeles. Simţindu-se ei că-s protejaţi de toate şi la adăpost, prin simpla  incantare a unor rugi demne de mentalul comunei primitive. Făcîndu-l poate şi pe infidel să-şi pună, preţ de-o nanosecundă, o întrebare: “Bă, eşti prost?“

Aşa că Mihai, fruntea sus, pieptul în faţă! Vezi luminiţa? Nici eu! Pentru că încă e zi şi nici vreun tunel nu văd să fie prin preajmă. E doar un mare open space. Unul în care TU trebuie să-ţi alegi locul. Apropo, la cur eşti în regulă? Mă gîndesc că după 14 ani, aveai dreptul măcar la un şut aşa, uşor, cu latul…

Sursa foto