Avem un viol. Cum procedăm?

S-a scris mult zilele astea pe tema violului din Vaslui. De fapt, s-a scris mai mult şi mai apăsat nu neapărat despre asta, ci despre gestul mamei unuia dintre viitorii locotenenţi ai clanurilor mafiote din zonă. Pentru că de aici a pornit totul. Deşi evenimentul e vechi din noiembrie 2014, iar partea scandaloasă cu eliberarea autorilor e de dinainte de Paşti. Atunci s-a scris doar un mic articol de ziar. O ştire locală. Ca mai toate altele din Vaslui. Acum, s-a scris cu ură. S-a scris cu documentare. S-a scris cu sloboz. S-a scris cu idei. S-a scris şi se va mai scrie o perioadă cu patimă. Noroc că în loc de pietre, au fost doar litere la îndemînă. Cu toate că şi alea pot să atingă. Să doară. Să ucidă chiar. Din păcate nu s-au dat şi soluţii. Nici nu s-ar fi putut în cele scrise. S-au făcut doar sugestii pentru o rezolvare punctuală. De parcă aici şi acum s-ar putea pune punct problemei.

Asta e reacţia societăţii. La cald. Refulîndu-şi toate nemulţumirile la adresa nepriceperii şi indolenţei unor autorităţi care eşuează în orice domeniu. Scăpînd din vedere că nu e neapărat reacţia cea normală. La rece, sau privind mai detaşat, observi că pedepsele ce se cred potrivite pentru acest caz, se cam bat cap în cap cu cererile de abolire a pedepsei cu moartea.

Am mari dubii că se va face ceva în acest sens. Atît de mari încît sunt deja certitudini. Poate că, la presiunea opiniei publice, generată de texte mai mult sau mai puţin înfierbîntate, prea-liberii violatori vor ajunge înapoi unde le e locul. Sistemul juridic va decide dacă vor sta mai mult sau mai puţin acolo. Vor înţelege cei şapte ceva din asta? Exclus! N-au cum. E prea tîrziu. Răul e deja făcut. Şi e clar că nu mai pot fi încadraţi în altă parte decît la rebuturi umane. Oricum cred că erau deja acolo şi doar aveau, din nefericire pentru biata fată, nevoia de o confirmare.

Vi se pare cumva acum că cineva, dintre cei ce pot face o schimbare reală, ar avea vreo brumă de interes pentru acest flagel? Nici pomeneală. Toţi sunt preocupaţi de PSD si Victor Ponta. Să se ocupe alţii de mizilicurile astea fără miză!

Numai că “alţii”, cei care ar mai putea face ceva cu banii primiţi pomană, se screm din greu şi produc o ştire precum cea cu: “19 ONG-uri, printre care şi Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie condusă de Romeo Mosoiu – consilier al Ministrului Educaţiei, au trimis o scrisoare deschisă prin care le cer miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii să promoveze în şcoli abstinenţa pînă la căsătorie, ca “cel mai bun lucru pentru sănătatea copiilor”. Nu-i aşa că avem nişte ONG-uri demne de anul 2015? Aproape că m-au convins că toţi cei de acolo s-au căsătorit virgini. În frunte cu nea Romeo ăla cel deştept.

Ora de educaţie sanitară, aia care ar mai putea da ceva speranţe acolo unde, părinţi orbiţi de ignoranţă pun în continuare în cîrca berzei chestii, nu pare o prioritate. Ba chiar din contră. Nimeni nu prea vrea să semneze pentru ea. Şi ca să fie clar, însuşi BOR îi trage un trafalet peste, acoperind-o cu un strat gros de crede şi nu cerceta. Arătîndu-ne încă o dată că pentru ea asta e soluţia dacă vrem să dispară orice problemă. Ministerul ar cam vrea să o introducă din toamnă. Dar nu e foarte sigur. Trebuie angajat personal aferent şi pregătit, care să poată susţine orele în şcoli. De unde să-i iei? Alţi bani, altă distracţie! Profit, zero! În schimb, ora de religie, introdusă forţat, face minuni. Iar explicaţia pentru ce s-a întîmplat acum, deşi e mai mult bănuită, că n-am văzut vreo poziţionare oficială dinspre Patriarhie, e doar diavolul cu coada lui spurcată.

Oricum, peste toate se va aşterne mai devreme sau mai tîrziu uitarea. Sperînd cu toţii că Timpul cică le-ar rezolva. Iar cele scrise acum vor rămîne, ca de obicei, alte cărămizi în zid, vorba pink floizilor. De data asta în zidul plîngerii…

P.S. Între timp, ceea ce era doar o chestiune de zile, (o fi ajuns greu la faţa locului carul de reportaj din cauza caniculei), s-a întîmplat. Fata a intrat în direct la Măruţă în emisiune. ” – A plîns şi ea puţin acolo, da în rest n-are domle nimic! Ce atîta zarvă!” ar zice acuma mulţi. Deci per total suntem bine. Pentru că, nu-i aşa, justiţia şi consilierea psihologică a unei astfel de traume se fac mai bine la tv. În prime-time.

P.S. 2 Încă o dată, PRO TV-ul şi-a arătat faţa grotescă. Aia schimonosită de goana după bani. Cu orice preţ. Călcînd peste cadavre şi peste dreptul la protejarea imaginii unei victime traumatizate pe viaţă. Gata cu misterul! Gata cu curiozitatea! De-acum, toată lumea ştie cum arată fata aia. Va fi mai uşor de recunoscut şi de arătat cu degetul pe stradă. Amintindu-i-se de fiecare dată: “- A, tu eşti Raluca, fata aia violată de cei şapte? Ce rău îmi pare!” Chiar avea nevoie de aşa ceva, nu?

Sursa foto