Deşi ar trebui interzise prin lege pe o aşa caniculă, nunţile continuă să ne facă vieţile minunate. Tîrîndu-ne prin cele 84 de grade de afară în toiul zilei. Că deh, vrea mireasa să facă poze cu toată lumea. Să fie sigură că-şi vor aminti cu toţii ziua asta. Aşa că, bebeluşelor, dans! Şi colo, şi acolo, şi dincolo. Pe stînga. Pe dreapta. Cu naşii. Cu familia lui. Cu tanti Veta de la Cudalbi. Cu verişorii! Daaah, cu verişorii! Aşa, şi acum cu toţii! Atenţie la mine! Pasăreaaa!
Tu, ca damă bine, ştii că e musai să fii cea mai cea din toată adunarea. E scris în codul tău genetic. Şi te zbaţi pentru asta. De parcă s-ar da premii. Şi ca să-ţi reuşească, dai năvală din timp la laboratoarele de făcut gigea. Coafor. Vopsit. Epilat. Mani-pedi. Tacîm complet. Apoi, vii acasă şi constaţi că ţi-a greşit nuanţa. Dezastru! Dobitoaca! Te programezi de urgenţă la alta. Altă vopsire. Altă nuanţă. Hmmm! Parcă a ieşit mai bine acum.
– Iubi, cum îmi stă?
– Bine, dragă!
– Da sigur, zici aşa să scapi de mine! De parcă i-ai putea spune ceva despre păr, fără să rişti un harakiri executat scurt de laserul din privirile ei.
– Hai dragă, nu te mai formaliza atît. Ştii doar că suntem şi noi acolo din obligaţie, nişte verişori îndepărtaţi.
Nicio şansă. Nu convingi. Ea trebuie să fie de colecţie. Ajungeţi aproape printre ultimii la restaurant, fiindcă o şuviţă se încăpăţîna să nu stea la locul ei.
Apoi, după eveniment, la o şuetă cu fetele:
– Şi cum a fost fată la nuntă? V-aţi distrat?
– Ei, cum să fie? Am stat toată noaptea la masă, pe facebook şi pe net şi-am citit despre diete de slăbire. O ştiţi pe aia pe bază de fructe?
Casatoria este un act rusinos. Ea demonstreaza ca ne trebuie o garantie certificata de stat, deoarece nu dam nici doi bani pe vorbele partenerului/ei…Halal incredere, halal iubire…
Există şi doar varianta cu biserica. Hîrtia e doar o chestie pe baza căreia să obţii alte chestii. Că vorba aia, scripta manent.
Faptul ca biserica “confisca” tot ce de pe urma caruia se poate castiga ceva…nu mai este o noutate…este o rusine.