Descoperire de senzaţie în America, unde trei temerari au văslit întruna la caiac pînă au ajuns la gurile de unde izvorăşte Fanta de portocale! Cel puţin așa au crezut ei la început, ca orice american get-beget care crede tot ce-i spune televizorul şi guvernul. Şi taman cînd erau ei siguri că mirosul acela înţepător din jur era de la piciorul lui Dumnezeu, pe care crezuseră că l-au apucat şi-l ţineau strîns, a strigat unu de pe mal, stricîndu-le reveria: Băăă! Drink responsably!
Pentru că ce vedeau ei în jur nu era Fanta. Ci doar rezultatul a circa 1 milion de galoane (faceţi voi calculele) de substanţă reziduală, conţinînd fel de fel de rahaturi, ca dintrunul din bazinele alea, foarte sigure fără doar şi poate, ale unei mine de aur dezafectate. Mă rog, tot un fel de E-uri dar ceva mai concentrate şi mai incontrolabile acum.
Pentru că, nu-i așa, nimic nu se poate întîmpla accidental. Totul e sub control atunci cînd ne apucăm de exploatare. Că mai vine un Dorel apoi cu excavatorul şi în loc să astupe intrarea în mina părăsită, scurmă digul ca să-şi dea mîna la manetă, e fix o suflare în vînt. Totul se poate încheia cu un simplu “Pardon, scuzaţi, bonjur!”. Aurul e oricum deja scos demult. Şi străluceşte frumos din verighetele formației Savoy.
Mă gîndesc acum doar că la noi, la Roşia Montană, nu vom avea niciodată şansa să vedem şi noi rîurile de Fanta. Va trebui să ne mulțumim cu cele de Brifcor. Sărăcieeee!
Sursa foto şi info de aici