Dacă o iei la pas prin Bucureşti sau dacă îţi arunci ochii pe geam cît stai în maşină la stop, e imposibil să nu vezi hectare întregi de afişe, proaspete sau belite, întregi sau atîrnînde, anunţînd cu toate culorile chestii. Iar problema nu e că sunt, ci că sunt lipite peste tot acolo unde nu ar trebui. Pe stîlpi, pe copaci, pe pereţi, pe garduri, pe case părăsite, pe casetele cu transformatoare electrice sau cofrete de gaz, pe panourile de afişaj ale altora. Peste tot. Acolo unde mintea creaţă a mînuitorului de bidinea cu clei a crezut că dă bine.
Poate că prin alte oraşe o fi altfel. Asta şi fiindcă în afară de Cluj, unde se mai întîmplă chestii demne de anunţat pe gard, în celelalte cam bate vîntul în ce priveşte spectacolele. O dată pe an mai vine circul iar serbările oraşului sunt tot aşa. Plus electoralele la patru ani. Deci prea mult deranj n-are cum să se facă. Nu mai vorbesc de oraşele de afară. N-am văzut nici măcar un centimetru pătrat cu anunţuri de forat puţuri sau cărat “moluz” lipit aiurea-n drum.
Dar aici, în înima ţării, e altfel. “Spectacol incendiar cu X!”, “Montez sobe”, “Ultima reprezentaţie a piesei Y”, Show Doru Octavian Dumitru – Supozitoare cu trotil”, “Repar la domiciliu orice maşină de spălat”, “Concertul de crăciun: cu colinde, cu Hruşcă, cu Bănică”, “Oferim avantajos credite”, Concert la Sala Palatului cu Brenciu, “Festivalul berii Z”, “Cumpăr apartament în zonă”, “Miss Piranda”, Cursuri de iniţiere în informatică, Reveria lu Loredana. Aici în continuare credem în guerrilla marketing şi trăim cu impresia că toţi pereţii din oraş sunt demni de anunţul nostru. Şi noroc că se mai termină lipiciul, că altfel parcă nu ne-am mai opri din afişat.
Stau şi mă întreb oare cîte biluţe mai pot face ăia din primăriile locale. Privind cu uimire cînd la ele, cînd la mizeria de sub geam. Refuzînd parcă să realizeze că preferă să stea ca proştii, dormind pe coadă, în loc să facă bani. Şi asta în condiţiile în care tot ce trebuie să faci, e să te plimbi puţin prin oraş. Mai ales că e şi foarte simplu de ţinut sub control fenomenul. Ai toate datele de identificare lăsate la vedere. Ştii cine le-a pus, cui şi unde să-i trimiţi, împreună cu somaţia de curăţare a locului, amenda aferentă. Eventual din ce în ce mai mare cît timp repetă fapta. Sunt soluţii atît de simple şi uşor de pus în practică, încît cei ce şi trebuie să o facă par speriaţi de ele. Că nu cred că ar fi devenit toţi brusc, nişte Meccena înduioşaţi.
Eu personal aş fi dispus să fac ordine. Să-mi dea primăria un chitanţier de amenzi şi cotă parte din încasări. Bine, aş lucra poate doar două luni. Că s-ar face imediat curăţenie după ce ar plăti fiecare un minim de 25.000 de lei amendă. Că dacă pui una simbolică precum mărţişorul, de 700, cei cu spectacolele te vor angaja pentru stand-up comedy. Că a costat mai mult smerecleul cu care au lipit toate afişele. Numa zic…
