Scurtete din Bulgariatătă

Pentru că litoralul românesc e prea delicat şi am jurat că nu mai calc pe el, am zis să-i dau o şansă şi celui bulgăresc. Mă rog, mai mult la insistenţele unor prieteni, care, dacă tot au decis să încerce marea cu degetele de la picioare şi în porţiunea aia, s-au gîndit că s-ar fi plictisit singuri. Că altfel n-aveam de gînd să mă avînt de capul meu în zonă. Considerînd că e suficientă excursia mea de pionier din clasa a VIII-a, cînd m-am întors bucuros de la Varna cu o sacoşă de caramele şi nişte sticle de Schweps. Aşa că, mînat şi de curiozitate, înarmat cu un slip, trei tricouri şi-o soţie, am urcat în maşină şi-am tras un Tatăl nostru, varianta scurtă, cu gîndul la coada de la la Giurgiu-Ruse. Aia despre care am auzit că înjurau toţi. ‘Vă-n şvanţ cu reparaţiile voastre, în plin sezon turistic!

**********

Drumul pînă la Nessebar, acolo unde trebuia să ajungem, a fost unul de fix 6 ore. Cu marele noroc că la pod am stat circa 2 minute pînă s-a făcut verde la semafor. Din start, pentru eventualele dăţi viitoare era un “mulţumesc, dar nu!”. Dar distracţia abia începea. Pentru că ajunşi în localitate, adresa hotelului pusă pe GPS ne lăsa pe o stradă pe care cred că era blocul unde avea sediul social firma patronului. De hotel, nici vorbă. Indicatoare care să te ghideze, canci! Nici măcar în limba lor. Am întrebat un taximetrist dacă ştia unde e şi s-a uitat ăla la mine de parcă i-aş fi furat borcanul de zacuscă. Mai rămînea să-mi spună: “Mămăligiki, go home!” Ne-am mai învîrtit vreo 20 de minute, am sunat prietenii care ajunseseră cu 2 zile înainte şi cu chiu cu vai am dat de hotelul Afrodita. Unul care m-a făcut să cred că iar am tras bățul scurt la rezervări. Deși era ditamai parul după notele mari date de mulți pe Booking, înveli-mi-aș bîrzoetele în freza lor!

**********

Primul contact cu litoralul bulgăresc a fost unul pe parte economică. Făcîndu-mă să mă comport precum nea Gigi, dar doar în sinea mea, la auzul preţului pentru 2 şezlonguri şi o umbrelă, închiriate la ora 16 pentru maxim o oră: 30 de leva! Ceva echivalent a aproape 75 de lei. Luate dimineaţa la 7 pentru toată ziua, costau tot atît. ‘Te-n castravetele meu cu preţurile tale, băi Yordane! Bine că îmi dădeai bon!

**********

Camera de hotel ne-a întîmpinat pe principiul: “Spălată-i ca nouă”. Deşi scîrţîitul sinistru al uşilor de la mobilier indica altceva. Gresia încă mai păstra pete umede unde şmotrul insistase mai mult. Nu mai vorbesc de baie unde tocmai se aplicase o igienizare gen wc gară: cu furtunul de la duş. Altfel nu-mi explic toată apa de pe colacul de la toaletă, acoperit de capacul peste care trona fîşia de hîrtie cu “Desinfected”. O fi fost o nouă metodă. Dar dacă voiai să ceri detalii n-aveai cum. Pentru că orice cameristă peste care dădeai pe hol, multe părînd a fi pensionate de mult, nici nu răspundeau la salut. Iar orice tentativă de zîmbet părea să fi fost motiv de penalizare. Bună treabă Nikulina! Mai ai fraţi, surori? Să-i înveţi şi pe ei meserie…

**********

Micul dejun a fost o fîntînă nesecată de draci la prima oră. Cît să-ţi facă ziua. Farfuriile eram aduse umede, să nu ai dubii că nu fuseseră spălate. Paharele erau şi ele frecate temeinic, cu spume, live, în faţa ta, de un barman zelos ce părea că dă probe şi vrea să convingă, fiind puse apoi la scurs, cu faţa în jos într-o tăviţă de unde te autoserveai. Dînd brusc nas în nas cu mirosul specific lăsat de acelaşi burete spălător cu care cred că se făcuse treaba şi la inaugurarea hotelului cu ani în urmă. Un miros pe care nici măcar zeama aia galbenă, pe post de suc (asta dacă mai apucai, că altul nu se mai completa), recirculată în rezervoare ca alea din cofetăriile de pe timpul lu nea Nicu, nu reuşea să-l îndepărteze. Mezelurile întinse pe tăviţe umpleau de suspiciune orice cîine, care şi-ar fi întrebat întîi din priviri stăpînul dacă e în regulă, înainte să înfulece aşa ceva. Totul pe sponci, completat cu ţărîita. N-am găsit în 3 zile o banală omletă. Doar nişte ochiuri care se sleiau pe un platou, “încălzit” doar de temperatura camerei. Uimirea majoră apărea în momentul în care te aşezai la masă. Pentru că dădeai peste resturile celor de dinainte. Şi asta întrucît ospătarii considerau că debarasatul e suficient doar pentru veselă. Curăţatul firimiturilor fiind lăsat pesemne în seama vîntului. Dar deranjaţi de aşa ceva păream doar noi. Restul complăcîndu-se placid în mizerie şi fredonînd parcă în bulgăreşte versurile din melodia lu J.Yolo: “Băi, cred c-aşa-i normal, da!” Ciudată şi indicaţia pe care am primit-o de la unul dintre garsoni, cînd i-am cerut nişte sare, arătîndu-mi olivierele de la alte mese de unde mă puteam autoservi. Nu conta că borcănaşele cu sare dispăruseră. Trebuia să mă rog de ceilalţi turişti mai norocoşi. Bravo băi Pancev! Ai făcut şcoala de ospătari la noi, la Eforie, nu?

**********

La 50 de metri de hotel, era un minimarket de unde puteai să iei una alta pentru ronţăitul pe plajă de peste zi. Nu mai zic de o bere la jumate din preţul cerut de minibarul de pe nisip. Întrebînd de orar la minimarket, băiatul a precizat clar: “non-stop“. Într-una din seri, cînd la întoarcerea la hotel din plimbare am mai avut chef de-o bere, că tare cald mai era, am observat că se pregăteau să pună lacătul. “- Păi nu era non-stop? – A, ba da, dar doar pînă la ora 23!” Mă Stoiane, nu mi-era mie de bere, dar eşti cetăţean european şi ai dreptul să afli semnificaţia unor termeni. Încearcă cu Google translate! Are şi chirilice d-ale voastre.

**********

Se spune că hîrtia suportă orice. Se pare că şi marea la bulgari. Altfel nu-mi explic cum de n-o înghiţeau valurile pe doamna aceea care, bifată la categoria +70 de ani, insista la bietul soţ să-i facă un portofoliu foto, în poziţii cît mai lascive, întinsă pe-o rînă în apa de la mal. Nepăsîndu-i că deja afecta emoţional copiii ce-şi părăsiseră găletuşele de nisip şi priveau curioşi. Şi nu, nu avea un corp ca al Răduleascăi. Doamna Boiana, ştiţi, toate la timpul lor. Acum aţi ajuns la ăla cînd puteţi trage pîrţuri fără jenă în public. Sunteţi scuzabilă, sărumîna!

**********

Mi-au şi plăcut următoarele:

Hotelul era chiar pe plajă şi avea parcare subterană, scoţînd limba la eventualele legende referitoare la securitatea maşinii pentru care nici societăţile de profil nu acceptă asigurarea pentru Bulgaria.

Totul era foarte curat, şi pe uscat şi pe ud. Nisip pudră, fără fir de piatră, scoici şi altele de pe la noi.

Orăşelul vechi, o bijuterie de istorie păstrată peste timp, de neratat dacă aveţi drum în zonă.

Imensitatea staţiunii alăturate, Sunny Beach, în care cred că s-a construit atît de mult că are mai multă capacitate de cazare decît toate staţiunile de la noi la un loc. Iar văzut pe înserat, din autobuzul fără acoperiş, cu toate luminile aprinse, e o feerie.

Restaurantele cu mîncăruri bune, în special pentru ahtiaţii după fructe de mare. Bună şi berea Zagorka.

Poliglotismul celor care te invitau din stradă să le treci pragul tavernei, recitîndu-ţi robotic nişte fraze memorate în limba turistului: “Salut pritene! Poftiţi la masă, mîncare buna, ca la mama acasă, ţuica de smochine gratis!” Ah, şi puterea unui slogan de la noi, care a trecut graniţa, cu care unul dintre ei a încheiat invitaţia la strachinile lui: “Prea bun, prea ca la ţară!”

*********

Şi pentru ca totul să se încheie cu o amintire de neuitat, la plecare, printr-o combinaţie nefericită între o ieşire strîmtă din garaj şi îndemînarea mea discutabilă într-ale şoferiei, am reuşit să fac în aşa fel că a trebuit să schimb singur, după 12 ani de şofat, un cauciuc făcut praf. Căutînd apoi cu disperare o vulcanizare deschisă duminica la prînz. Mulţumesc Bulgaria! Ne revedem într-o viaţă viitoare! Să te faci frumoasă, da?

nesebar

Lîngă suc, lîngă Zagorkă, mare, soare şi mahorcă…

10 Comments

  1. cetateanu'turmentat

    Stai sa iti spun una si mai tare,sunt unii care au mers si la schi in bulgăriatata,si tocmai din celalalt colt al tarii!!!!Cand se puteau pune pe autostrada la unguri si sa se dea jos la fratii lor austrieci.Asa si tu,te-ai dat jos la prima,in loc sa mergi pan la cap de linie la greci….

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ei, am vrut şi eu ceva mai aproape, că aveam doar 3 zile. Plus că grecii mă mai şi văzuseră de curînd, cînd am fost cu avionul.

      Reply
  2. fata veselă

    Aaa, frumoasa Bulgărică! Am fost şi eu in Nessebar, mi-a plăcut foarte mult oraşul vechi, la cazare n-am avut nici o problemă, noi am stat la Sol Nessebar Palace Resort. Partea haioasă e că am fost un alai de 17 maşini, de au zis cei de la parcare că suntem vreo delegaţie. Iar la întoarcere, mai mult de jumătate din maşini au luat amendă pentru depăşirea vitezei. Deh, dorul de Constanţa! :))))

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Da, normal, era mai lungă calea la întors acasă. Eu n-am văzut nici la dus nici la întors vreo maşină de полиция. O fi rîs ăl de sus suficient de mine.

      Reply
  3. Silvia Duma

    Frumoase si nemuritoare impresii…:-)))))

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Nici n-aveau cum să fie altfel 😉

      Reply
  4. dede cati

    Si mie imi place mai mult litoralul din Bulgaria decat cel de la noi…si sunt din Constanta .Nu am facut nici o plaja de vreo 2 ani la noi aici,nu vreau sa dau 15 lei sau cat dracu costa un sezlong pentru ca idiotul fostul nostru de primar sa-si ajute mafia . Si nici 5 lei pentru un draft de bere calda.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Din fericire, acum avem libertatea să ne placă oriunde. Portofelu să te ţină… 😉

      Reply
  5. dede cati

    Problema rezovata.Mersi.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Greu cu bricolajul… 🙂

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: