Tot ce-i mai bun pentru mine

Am observat de-a lungul timpului o groază de situaţii în care oamenii aleg, cu bunăştiinţă, să-şi bată joc de banii lor. Luînd decizii care ulterior îi fac să sufere zilnic în tăcere. Sau înjurînd, după gust, producătorul. Asta deşi au fost sfătuiţi înainte, de vînzători pricepuţi sau de cunoştinţe cu frezele stricate de aceleaşi decizii. Chiar neţinînd cont nici măcar de  o minimă logică ce ţipa întruna acolo sus. Cel puţin aşa cred. Dar deh, cine să mai asculte de un biet Jiminy Cricket, cînd preţul bombă afişat pe ecran pentru chestia dorită le făcea ochii ca la păcănele?

De multe ori, chestia cu: “suntem prea săraci să ne luăm lucruri ieftine” rămîne doar un proverb, recitat într-un context ca să pari înţelept şi aplicat cu sfinţenie numai la achiziţia telefoanelor mobile. Pentru că în celelalte cazuri, deşi vorbim de bunuri cu folosinţă îndelungată, de multe ori creierul e trecut pe stand-by de o simpă etichetă cu preţ. Vrei să vorbeşti despre avataje obţinute în timp de 10 ani cel puţin dacă alegi altceva? Nicio relevanţă! Ce dacă ăsta e ieftin? E foarte bun. Că doar nu mă dau banii afară din casă! Aia nou cumpărată, pe care te-ai gîndit să o amenajezi. Numai că:

  • Îţi pui termopan nou peste tot. Cauţi în toată piaţa şi găseşti varianta cea mai bună. Ca preţ. Eşti fericit că totul e nou. Nu contează că 15 ani de acum înainte vei sta cu cîrpe pe pervaz tot adunînd condensul scurs pe geam iarnă de iarnă. Ai dat puţin şi asta contează. Nu prea înţelegi cum e posibil asta. Mai ales că ai şi lăsat folia aia de plastic de pe rame, cu numele firmei, că să mai protejeze puţin termopanul ăla despre care vînzătorul te-a asigurat că e bun. Bine că n-ai dat prea mult.
  • Cauţi şi găseşti cele mai ieftine uşi de interior. Le montezi şi peste nici un an, descoperi că lemnul s-a uscat, s-a “tras” şi frecarea la închis-deschis face ca pînă şi fantomele foştilor locatari din bloc să-ţi bată în calorifer de la deranj. Te obişnuieşti încet-încet cu scîrţîitul de film horror în fiecare noapte cînd mai mergi la baie. Te rogi doar să te ţină prostata. Că altfel, ai pus-o! Noroc că cei 10 ani, consideraţi ca suficienţi pentru amortizarea investiţiei,  trec repede. Bine că n-ai dat prea mult.
  • Cauţi o saltea pentru pat. Ăla ieftin, luat la ofertă. Cu muchiile la vedere, care abia aşteaptă contactul cu picioarele tale de la genunchi în jos. Cum să dai mai mult de 300 de lei pe-o saltea?! Păi cu banii ăştia îţi iei un tricou. Ce importanţă mai are faptul că fiecare om îşi petrece vrînd-nevrînd 30% din viaţă în pat pe o saltea care-l rupe de spate? Ideea e să fie ieftină. Că omul se obişnuieşte cu orice. Mai ales după 15 ani. Ehe, străbunicii dormeau pe paie şi nu mai strîmbau atît din nas. Şi adormi liniştit, în salteaua făcută copaie, cu mulţumirea că n-ai dat prea mult.
  • Cauţi tot oraşul mobilă de bucătărie. Nu-ţi vine să crezi cînd dai de “oferta bombă” la 500 de lei. Nu, nu e chiar la dimensiunile dorite. Şi nici nu prea arată ca-n vise, dar aia e. Ce, doar nu vrei să stai toată viaţa în bucătărie. Faptul că rămîi în scurt timp cu uşile în mînă de la balamalele rupte e un detaliu minor. La fel şi cel al cantului dezlipit de la aburul primei ciorbe date în clocot. Bine că n-ai dat prea mult.
  • Baia ţi-o faci cum ai văzut la multe hoteluri. Cu duşul pus pe mijlocul laturii lungi a căzii. Să-ţi iei un paravan de plexic sau sticlă ce se montează pe cadă? Moft! Ce rost are să dai atîţia bani? Nu mai bine iei o perdea de duş, care se lipeşte de tine de fiecare dată cînd te speli şi mucegăieşte constant? E mult mai practic. Şi nici nu te va împiedica, în timp ce ştergi cu mopul de fiecare dată bălţile făcute pe lîngă cadă, să te feliciţi că n-ai dat prea mult.

Şi unde se duc toate economiile făcute? Normal, pe fascinaţia a mai nouă a omenirii. Şi dacă tot ai fost isteţ cumpărînd numai chilipiruri, eşti numai bun să mai faci unul. Luîndu-i lu ăla micu ultimul model de telefon. Pe cît posibil, iPhone sau Samsung. Că avea nevoie de el ca de mă-sa. Nu contează că ţi-a dat la schimb fesul cu care se încălţa. Ideea e să aibă un punct de referinţă în viaţă. Să vadă şi el ce înseamnă cu adevărat o investiţie reuşită. Nici nu e important că pînă ajunge să-i dea primul restart, că i s-a blocat un joc, producătorul deja a scos altul nou pe piaţă. Ideea e să primească de acasă educaţia potrivită. Aia pe baza căreia va pleca la drum cu un sistem de valori sănătos. Şi va sfîrşi la fel ca şi tac-su, rob la bancă, plătind credite pentru lucruri pe care le va folosi luni bune de acum încolo. De regulă maxim şase.

iphonebogati

Sursa foto

13 Comments

  1. cetateanu"turmentat

    asta e nimic frate,stai sa ii vezi pe soferaki de bmw-uri(sau BMW-oaie)care si-au i nghesuit toata familia intr-o garsoniera,cu nevasta,copii,soacra,catel,purcel,dar cine mai e ca ei in parcare cu asa masina!Ce daca nu au bani de gume(cauciucuri) si suma maxima pe care o alimenteaza e 50 ron, dar ce frumos iti iau ei fata in trafic,cand pleaca de la semafor,ce blitz-uri stiu ei sa dea,mamma ce bastani!(pacat ca le put picioarele si gura,altel ar fi chiar niste domni!!!?!!!)
    Si daca mai scot si iphonele din jep(buzunar,in traduction) si le pun pe masa langa berea la pet(la 2L ca e mai ieftina) deja fac furori pe scara blocului.Ce daca nu au internet,si nici minutele nu le prea ajung,sa-i sune altii daca au nevoie.
    Bai,serios,voi chiar sunteti mandrii ca sunteti romani?

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Mi-a fost şi frică să mă avînt cu gîndul prin zona aia.Am zis să rămîn mai pe soft 😉

      Reply
  2. Derea Gabriel

    Krantz,nu cred ca intelegi,domnul din piata a zis ca nu mai am probleme cu termopanele 15 ani.Apa aia fiind de la calitatea superioara.Si in privinta mobilei de bucatarie,nu mi-e greu sa pun fundu de lemn pe jos si sa mananc exact ca un indian.Nu de alta dar blatul deja sta sa pice si nu am bani sa iau altul.Strang sa iau iphone 7.Abia astept sa apara.Strangem si noi cureaua nu?

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Deh, fiecare cu priorităţile lui. Ideea e să-ţi fi şi lăsat rînd sau să fi făcut deja o precomandă la aifoane. Că se dau repede.

      Reply
  3. gheo

    Cred că ți-ai luat ceva țepe de ai scris articolul ăsta! Din păcate cam ai dreptate! Dar cine ne spune care sunt lucrurile cu adevărat bune și trainice? Sau mai bine zis mai sunt lucruri bune și trainice? Eu zic că nu!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Tocmai că nu prea. Cel puţin la ultima casă am încercat să evit artificiile. Şi pînă acum nu prea am motive majore de înjurat. Că mai schimbi o garnitură sau mai ungi un mecanism după ani de zile, asta mi se pare absolut firesc.

      Reply
  4. Cronicarul

    Am vazut o tanti la supermarket ce avea in cos cea mai ieftina paine, cel mai ordinar parizer, spinari de pui, dar…avea si lenor, persil si calgon. Da, prioritati….

    Reply
    1. krantz (Post author)

      C-o moarte toţi suntem datori. Barem să mirosim frumos atunci, nu? 😉

      Reply
  5. Racolța Petru

    Ce contează că ai mâncare pentru câteva zile? Este carne la ofertă, așa că iei și tu cât îți ajung banii. Merită, chiar dacă o să se împuțească o parte din ea și o vei arunca la tomberon.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Păi normal, cum să laşi ocaziile să treacă pe lîngă tine? Să zică lumea că eşti fraier?

      Reply
  6. fata veselă

    M-am hăhăit pe aici, cam cu gura până la ceafă, da’ ce contează când tocmai ce mi-am comandat cel mai ieftin pat? Salteaua în schimb….:))))

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ideea e să fie cel mai bun pentru tine. Sper doar că nu e unul din ăla cu muchii de lemn la vedere. Că în loc să rezolvi problema, tocmai îţi vei face alta. Şi vei trezi copila cu ţipetele de durere 🙂

      Reply
      1. Fata Veselă

        Da, e fără muchii. Din ăla cu muchii am eu în dormitorul meu. E ” preferatul” soțului de câte ori se întâlnește cu vreuna. :)))

        Reply

Leave a Reply to Derea Gabriel Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: