Scurte de la Webstock

Vineri mi-am făcut şi eu botezul în lumea Webstock. La fix că uite, mîine-poimîine fac un an şi mi se lua din moţ fără să fi fost dat prin scăldătoare. Aşa că m-am trezit făcînd o baie de mulţime alături de norocoşii care au apucat o invitaţie. Am preferat s-o ard mai low-profile, mai ales că am considerat apa ca fiind, deocamdată, prea adîncă pentru mine. Am mai dat din cînd în cînd o cuba cu amicul Mihai Vasilescu, care tot încerca să mă înveţe să înot şi mai în larg. Acolo unde deja el începe să facă parasailing.

Lume multă, ca la tîrg. Care de care mai diferit. Care la costum cu cravată, care casual, care ca la concursuri de miss, care ca pe croazetă. O lume plină de viaţă şi pestriţă. Exact ca cea a blogurilor care ne umplu zilnic vieţile, nouă, celor pasionaţi de această variantă de interacţiune. Mai toţi bucuroşi că nu erau la serviciu la ora aia şi că făceau ceea ce le place cel mai mult. Cred.

Speakeri numeroşi. Poveşti multe, spuse diferit. Mici crize de timp pe alocuri, mai ales atunci cînd discuţia se animase şi ar mai fi vrut lumea nişte răspunsuri la întrebări ce n-au mai apucat a fi puse.

Discursul unuia dintre sponsori, Enel, s-a focusat pe grija companiei îndreptată către clienţi. Şi ca un făcut, mi-a venit în cap scandalul de acum ceva timp cînd s-a descoperit umflarea facturilor de electricitate. Aşa grijă mai rar…

Un alt sponsor, Vodafone, ne-a reamintit o ştire mai veche, legată de viteza de internet broadband, punînd Ploieştiul pe locul 3 în lume. Aşa, şi? La ce ne foloseşte? Ah, da, torenţii iau mai puţin timp la download. Nu zic că e un lucru rău, dar aş zice că o aplecare a companiei într-o altă direcţie ar mulţumi şi mai mult clienţii. Noroc cu Digi care le arătă direcţia.

Interesant şi panelul de prezentare a blogului făcut “ştiinţific”. Un fel de how to pentru cei ce caută succesul pe baza best practice-ului şi a statisticilor. Păcat că totul era pe foc automat şi creierul abia avea timp să respire de la atîta informaţie mitraliată prin ochi şi urechi. Pentru alte întrebări a rămas pe data viitoare.

Spumoasă şi discuţia din partea cu “a fi sau a nu fi” eligibil, ca posesor de blog, pentru a gusta puţin din şvaiţerul alocat de către marile agenţii pentru campanii. Oricum, ideea finală a fost ceva de genul: “Fă tati ceva memorabil care să şi conteze în online şi sigur or să te caute ei.” Concluzia e că mai întîi trebuie să demonstrezi că poţi fi acea gîscă ce face zilnic ouă. Neapărat de aur.

A fost şi semiscăndăluţul cu ce-a zis Cabral şi ce s-a înţeles în fund, unde Mîndruţă scria de zor pe laptop. Oi fi eu un gică-contra dar sigur Mîndruţă îmi dă clasă. Deh, maestru…

Finalul cu personalitatea anului cred că a surprins pe toată lumea. A fost ceva în genul ca şi cum la Oscar 2015, anunţul a sunat: “And the winner is: Stan şi Bran în armată“. Semn că aici sistemul de vot ar mai trebui îmbunătăţit. Că prea seamănă cu cel de la Eurovision. Iar on-line-ul nu e chiar doar publicul preocupat de iminenţa examenului de capacitate, care dă like la statusuri cu “M-am băşit”. Da, e bine şi ce face cîştigătorul premiului. Şi e de aplaudat pentru succesul pe care îl are. Şi nici nu pot rîde de aşa ceva gîndindu-mă că la vîrsta publicului său, completam oracole. Există deci o vîrstă pentru orice…

Una peste alta a fost mişto. Organizare excepţională, semn că lumea se pricepe la aşa ceva. Şi dacă o fi să mai am noroc la extragerea viitoare, sigur o să mă mai duc.

Deşi pare luată de pe Titanic în timpul lăsării pe-o parte, poza e făcută la Webstock 2015. Vorbeau doi domni: un chinez şi unul de la anaf, parcă…