Deci un lucru e clar! Chiar dacă nea Vadim a renunţat prematur la lupta sub deviza “partidul sunt eu”, iată că modelul prinde din ce în ce mai mult. Asta înseamnă să fii un trendsetter de succes.
A început-o nea Gabi Oprea, eclipsînd pe oricine altcineva în jur dintr-un singur tras de colţurile gurii. Evident combinat cu un permanent încruntat din sprîncene şi un vopsit de păr în funcţie de interesul naţional.
A continuat Dragnea, care s-a trezit cică, sanchi, surprins de perspectiva unui 100% la alegeri, care-l va pune alături de piticul corean în ce priveşte numărul de aplauze. Nu m-ar mira ca mergînd pe aceeaşi pantă, să vedem şi lacrimi din partea roşiorilor lui, incapabili să mai dea ţării unul în stare să-i sufle în ciorbă, fără a-i fi teamă de-o eventuală zbîrlire de mustaţă din cauza curentului făcut de deschiderea minimă a gurii.
Au mai rămas cei de la liberali care încă nu s-au decis. Încă se aud din dreptul lor sunete şi se văd scînteile de la ascuţitul cuţitelor, semn că nu mai e mult pînă se aleg apele şi acolo. Da, e greu de ales între un buldog pătat dar care nu lasă osul nici mort şi o bichoneză (rrrrrrrrr) simpatică ce place tuturor dar nu sperie pe nimeni. Mulţi trecînd-o de fapt la “mîţa blîndă care zgîrie…la clanţă”.
Şi cînd credeai că asta e, ştirea că nea Traian se pregăteşte iar să încalece, vine să întărească ideea acestui El lidero maximo compromis în jurul căruia lumea se strînge, decisă să facă chestii la adăpostul anonimatului.
Nu ştiu dacă poza de mai jos, luată de pe pagina oficială de FB de la Mişcarea Populară, a ieşit aşa din cauză de aparat foto reglat greşit sau e un mesaj subliminal ce s-a vrut transmis celor care încă-şi mai caută drumul prin întuneric. Ideea e că lăsată aşa, te duce cu gîndul pe o singură direcţie: există o unică pată de culoare acolo, fiind doar cea care contează. Bine, mai sunt trei doamne în faţă, care or fi casiera cu fondurile, doamna Puşa de la non-stop şi cineva care ar putea fi chiar EBA. Restul, doar nişte anonomi albi şi negri, mişcîndu-se popular pe margine sau pe scaune ieftine din plastic.
Înclin să cred că am ajuns în momentul în care poza asta e universal valabilă. Putînd fi folosită de orice partid care are în echipă un tînăr ce ştie puţin photoshop: se pune pe covoraşul colorat, orice “lider” politic şi, în faţa compromisului suprem, toţi activiştii politici care îşi acceptă condiţia de servitori umili. Mă miră doar lipsa aurei galbene din jurul “liderului”. Că la ieşire sigur sunt vîndute iconiţe cu chipul mult iubitului. Sfinţite.
Întîlnire la curte cu regele soare şi pajii hotărîţi să-i înghită toate mofturile pentru a nu pierde incredibila oportunitate de a fi slugă.