Nişte proşti de dau în gropi

Gata tati! S-a aşternut ţărîna şi peste coşciugul săracului poliţist Gigină. La fel de rapid ca şi peste groapa aia în care, cruda moarte, s-a jucat cu el întîi făcînd o probă. S-au tras nişte salve de puşcă, s-a avansat în grad post-mortem şi s-au prezentat onoruri militare. Mare scofală! O banalitate pentru armata nostră în momentele în care vrea să-şi ascundă mizeria sub preş. Noi am îngropat şi-un cîine cu onoruri militare. Că doar nu costă nimic! Onoarea la noi e ca supa la plic. Torni într-un pahar cu apă, bei şi gata! Te saturi pe moment şi rămîi şi cu burta plină. Să dai bine în poză. Mai vrei onoare? Nicio problemă. Mai ia un plic. La trei, ai unul gratis!

Ce rămîne în urma căzutului “la datorie” de pe motocicletă? Normal, lacrimi şi flori pe tristul său mormînt. Ah, şi încă ceva! Acele multe “Aş fi putut fi eu în locul lui!” spuse acum de colegii săi care, cu timiditatea şi anonimatul specifice unui cadru militar cu curaj şi onoare, lasă să iasă la iveală cîtă mizerie se adună şi se înghite la vîrful acestei instituţii. Asta deşi au fost deja în locul lui şi poate doar norocul a făcut să nu se termine la fel. Cel puţin nu încă. Pentru că şanse vor mai fi. Cît timp la conducere vor fi instalaţi şi acceptaţi aceiaşi generali falşi, inventaţi peste noapte, nişte habarnişti politruci fără nicio oră petrecută pe un front de luptă real, totul va fi la fel. Pentru că vechea zicală cu “prostul care nu-i fudul parcă nu e prost destul” vine mănuşă pe comportamentul unuia ca Oprea, un monument de impostură şi incompetenţă. Spaima prostiei şi tupeului dobîndit prin mizeria asta numită politică. Cel care cu ocazia accidentului şi-a dat arama pe faţă în ce priveşte onoarea militară pe care o tot ia în gură de fiecare dată. Deşi arama aia s-a dovedit a fi rahatul întins de la discursul limitat pe care-l demonstrează oricînd deschide gura. Crezînd că spune ceva, cu toate că, în realitate o face doar pentru a-şi aerisi cariile.

E trist să vezi cum cei din subordine tac şi înghit ifosele unui boschetar politic. Complăcîndu-se călduţ şi luînd poziţia de drepţi, salutînd o nulitate care cică te apreciază. Cum să ai încredere că cineva o face, cînd te lasă să aştepţi la nesfîrşit în frig, în ţinută subţire de paradă, doar ca să-i dai onorul într-un moment penibil de săru-mîna pentru maşini de serviciu? Şi asta doar ca şefu să se pozeze electoral, că era în campanie. Cum să ai încredere în aceşti nechemaţi de la conducere, pentru care singurele manevre de luptă cunoscute sunt cele de traseism politic jegos, dezertări dintr-o parte în alta şi bătălii de joc la adresa soldelor cadrelor militare? Şi cum să mai respecţi un ministru care, văzînd un subordonat căzut “la datorie”, a trîntit portiera zicîndu-i poate şoferului: “Hai mai repede acasă că începe Masterchef! Dă-l dracului pe ăla! N-ai văzut că era un prost de dă în gropi?

PS mai jos, dacă vă mai ţine stomacul, aveţi istoria stelelor stelelor verzi din capul unui general român. Unul gol pe dinăuntru. Ca un soldat de taracotă…

Facebook Comments

6 Comments

  1. Florin Ionita

    De l-aș vedea in groapă si p-ăsta! Langă fosila aia se Iliescu !

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Eu mă mulţumesc cu dispariţia din politică. Pe veci.

      Reply
  2. diabolic

    Mă gândesc să-mi dau și eu demisia poate mă avansează și pe mine la gradul de “gheneral”. Să-mi bag pwla de nu avem cei mai mulți generali pe cap de vită(a se citi militar activ) furajată din toate armatele NATO și nu numai( o spun ca militar în activitate). Și tot nu reușesc să-mi explic ceva: cum dracu’ a ajuns un militar(ce vrăjeală :)))) ) ministru la interne, minister ce se ocupă cu altă treabă decât apărarea.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Păi e simplu, că la noi toate lucrurile sunt logice. Ca în armată, nu?

      Reply
  3. Racolța Petru

    Oprea umblă mult pe la petreceri și are mereu nevoie de suită, să nu aibă cineva curajul să se apropie și să ghicească numărul paharelor de vin pe care le-a golit.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Măcar de-ar fi aşa. Am şti şi noi o treabă. Dar din păcate e mult mai grav. Noroc că nu doare. Că ar asurzi pe toată lumea în jur.

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: