Preşedintele Iohannis a ajuns pînă la urmă în piaţă. Normal şi firesc, acum, la recele de pe Facebook sau din studiourile tv, discuţiile la ţigara de după. Despre cum a fost:
– dacă nu venea, de ce a promis că vine?
– dacă a venit, de ce nu i-a ascultat pe toţi?
– dacă nu i-a ascultat, de ce n-a vorbit el?
– dacă n-a vorbit, de ce a plecat?
– dacă tot a plecat, de ce a mai venit?
– şi acum de la capăt… Ca la instrucţiunile de pe orice şampon: clătiţi, repetaţi dacă e necesar. Că pînă la urmă chiar asta e. L-am ales, ne spălăm pe cap cu el.
Dar în rest, noi ştim exact ce vrem. Şi suntem coerenţi în cerinţe. Dar uite că n-ai cu cine! Ce era mare lucru să stea de vorbă cu fiecare dintre cei aflaţi în piaţă? Că nici măcar nu mai erau aşa mulţi. La 1000 de oameni şi un minut de fiecare, în 17 ore era acasă. Dar n-a vrut chelea pe el! Care l-o mai vota data viitoare…
Băi, textu, ca textu. Dar cu titlul m-ai spart! Ești în mână duminica seara!… 🙂
Dragă, nu-i al meu. Acuma, deh, Eminescu să mă judece…
Pai cum sa vorbeasca 1 minut ???? El de-abia spune un Buna ziua in 3 minute . Eu am impresia ca e mai tot timpul obosit .
Ei, poate ne-am obişnuit noi cu alte standarde.
Care 1000, frate? Ca cel putin jumate erau garzi de corp si cu aia nu vorbeste, doar le arunca paltonul cand e nervos. Acu nu putea sa-l arunce; odata ca i-l fura cineva imediat si in al doilea rand ca ramanea cu vesta antiglont la vedere si nu-l avantaja la silueta.
Fuse si de duse! Duca-se!
Știi cum se spune: defilezi cu ce ai.
Stiam eu de ce nu servesc ceai nici moarta! Mai bine bere cu lamaie. Dar am renuntat la cea nemteasca, prefer autohtona. 🙂