Brăduleţ, brăduţ drăguţ…

Ca în fiecare an la început de decembrie, mai toată lumea trece pe pilot automat. Vin sărbătorile! E vremea cadourilor! Cînd taie tac-tu porcu? Unde facem Revelionu? Trebuie să fiu mai bun! Şi parcă mai era ceva… Ah, da! Era să uit! Bradul! Hai să luăm brad!

Pe vremuri, cînd nu prea aveai nici de unele, bradul era chiar o chestie mişto. Îţi mai umplea casa şi-ţi dădea pentru cîteva săptămîni sentimentul de ceva nou. Pentru copii era apogeul bucuriei. La ce altceva să te uiţi în casă? Făceai întuneric şi priveai la luminiţele colorate. Gîndindu-te vag şi la logica fracturată a unor versuri spuse sau cîntate în jurul bradului tăiat. Alea cu “o brad frumos cu cetina tot verde” şi cele cu tentanta invitaţia în casă, “unde-i cald şi bine“.

Acum e doar un prilej de mutat mobile prin cameră. De înjurat după o juma de oră de cioplit tulpina, că deh, a vrut ea cu de aia mai groasă şi nu mai intră în suportul de anu trecut. Şi de boscorodeală continuă pentru ploaia de ace uscate de peste tot, ce te tot înţeapă prin şosete. Cît despre ăia mici, ia puneţi-i să aleagă între un brad şi o tabletă nouă şi mai discutăm după.

Dar uite că treaba cu bradul se încăpăţînează să rămînă. A mai trecut ea pe eco cu cei de plastic, dar în continuare pieţele sunt pline de cei naturali. Naturali de morţi. Dar numa buni pentru cei care vor “să le miroasă a brad în casă“. Deşi e doar un fel de a spune. Că dacă vrei să vezi ce miros are nimicul, poţi să-ţi înfunzi nasul într-un palet cu brazi abia sosit “din Danemarca”.

Alesul bradului e un spectacol în sine. Şi cum fereastra biroului în care cîştig şi eu o pîine dă exact într-un ţarc amenajat pentru vînzarea acestora, fără să vreau, privirea îmi e atrasă de mişcarea de afară. Bine că durează doar o lună pe an că altfel risc să mă aleg cu privirea fostului preşedinte.

Lume pestriţă. Care veniţi pe jos, care coborînd din Porsche. Tineri, bătrîni, ici-colo cîte un copil lipsit de orice entuziasm. Toţi în căutarea bradului perfect. Încă e perioada strîmbatului de nas. Ăsta nu, că nu e uniform. Ăsta are numai trei crengi la vîrf în loc de cinci. Ăsta e cu tulpina prea groasă. Oricum, ce e urît cu crăci pentru unul, e perfect pentru altul. Şi în doar cîteva zile şi-i vor smulge pe cei rămaşi unul altuia din mînă. Cum să te întorci acasă la copil fără brad?

Se fac poze, se transmit descrieri prin telefon. O piţi cu iphone gold pozează de zor tot procesul. Alegerea, învîrtirea, băgatul în tulumba de ambalare. Şi bineînţeles vreo zece selfie-uri cu ea buzînd din mai multe unghiuri. Să vadă prietenele de pe facebook cum şi-a luat ea brad.

Mulţi pierd timpul de parcă ar face cine ştie ce achiziţie importantă. Ai impresia că şi-ar cumpăra o locuinţă. Nu doar ceva care în nici trei săptămîni va fi doar un băţ uscat, cu crengi pleoştite şi chele, de care abia aştepţi să scapi. Promiţindu-ţi, în timp ce aspiri covorul de ace, că la anul vei opta pentru cel din plastic. Că deh, ce poate fi mai normal decît să ai un copac în casă? Unul plin de spirit.

bradcraciun

sursa foto

7 Comments

  1. gheo

    Anu’ ăsta sunt scumpi, 150 lei la Hornbach! La tine cît costă?

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Diferă funcţie de mărime. Între 70-130.

      Reply
  2. racoltapetru6

    Dacă tot ai vedere spre piața lor, să ne spui și ce se întâmplă după ce le trece sezonul de vânzare. Bănuiesc că nu va fi ceva de admirat.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      După regula celorlalţi ani, cam pe 23-24 totul e deja măturat, ca şi cum n-ar fi fost nimic acolo.

      Reply
  3. calinakimu

    Ne legăm de ritualuri…ca să fugim de realitate, de ceea ce este cu adevărat nevoie să facem…In plus este mai comod, chiar dacă este mai greu…face parte din paradoxurile prostiei omenești…

    Reply
    1. krantz (Post author)

      O fi şi din cauză că e mult mai uşor să faci lucruri verificate deja de alţii.

      Reply
  4. Pingback: Ai noștri, ca brazii! - Krantzblog

Leave a Reply to krantzCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.