În zadar în neaua străzii…

Îmi place iarna de nu mai pot. Aş vrea, dacă s-ar putea, să ţină non-stop. Dar numai în poze. Că-n filme deja imi dă fiori. Iar în realitate o urăsc cu toţi porii. Şi asta fiindcă aduce cu ea viscolul ce-ţi intră în cur mai abitir ca un supozitor, încotoşmăneala cu tot şifonieru, fleoşcăiala de pe străzi urcată toată pe tine de maşini, strînsul din buci cauzat de mersul încordat pe gheaţă şi dificultatea, în caz de ger năpraznic, de a găsi în chiloţi chestia aia, cu care pînă mai ieri te dădeai mare iar azi, vorba poetului, o vedem şi nu e…. Şi încă ceva: acel îndemn curios-acuzator din partea soţiei:

  • – Auzi, dar tu nu te duci să mai dai zăpada aia de pe maşină?

Recunosc, sunt un şofer de duminică. Am serviciul la 5 minute de casă, aşa că maşina e pentru vacanţe sau de-o tură pentru aprovizionarea bilunară la supermarket. Iar iarna, stă complet echipată în parcare. Aşteptînd primăvara. Eventual doar o cheie din cînd în cînd. Să nu moară de plictiseală.

Ieri a nins peste oraş. Nu mult. Vreo 10 cm. Dar suficient pentru replica de mai sus. Şi pentru că am fost atacat şi pe partea sentimentală: “Deloc n-ai grijă de ea!“, mi-am făcut curaj să-i fac o vizită în parcare.

Maşina m-a întîmpinat aşa cum trebuia. Albă şi tăcută. Ninsă toată şi pregătită pentru încă o noapte în ger. Adresîndu-mi parcă din priviri ceva pe genul calului din grajd către Harap-Alb: “La ce pedeapsă te-a mai vîrît iar Spînul, stăpîne?

Nu ştiu dacă a mai înţeles ceva, răspunsul meu pierzîndu-mi-se în barbă printre icnetele opintelii în lopată, perie şi zăpada de deasupra gleznelor. Şi dă-i şi sapă preţ de-un ceas în jurul ei, făcînd-o în final să arate de parcă era gata de vînzare.

Intrarea în casă m-a făcut să constat că îndeplinisem partea aia importantă din reţeta succesului. Eram 99% transpirat. Urma să verific şi acel 1% inspiraţie, ţinînd cont că imediat ce terminasem luatul la perie, cîţiva fulgi începuseră să se-ntindă pe capotă, parcă în ciudă. Dîndu-mi oarece motive de a presimţi ceva rău. Mai ales că şi prognoza ţinea cu ursul, începînd cu: “e posibil să mai cadă local…”.

Înainte de culcare, am apucat să mai arunc un ochi pe geam. De nu l-aş mai fi aruncat… După 5 ore, în parcare, frumoasa adormită rîdea de se crăcăna pe cele patru roţi. Acoperită toată de un strat şi mai gros de zăpadă. Era clar: N-am mai avut parte de acel 1% şi sentimentul muncii în zadar mă răscolea adînc. În spate, soţia mi-a aruncat din mersul către dormitor:

  • – Lasă dragă, nu-i nimic. Am văzut eu cînd era curată.

Şi deşi lopata era la îndemînă, m-am abţinut. La urma urmei, noaptea e un sfetnic bun…

03012008

 

 

14 Comments

  1. calinakimu

    Tu vorbești despre o anomalie…devenită pentru mulți o normalitate : iarna la oraș. Orice fenomen natural atins de conceptul de oraș, devine o anormalitate. O spun ca fost orășan cu părinți și bunici orășeni, născut la oraș. În schimb iarna la ea acasă, adică în afara orașelor. are cu toatul alte dimensiuni. Daca oamenii la țară primăvara, vara și toamna stau mai mult pe afară, iarna își scot pârleala. Dau mâncare și apă la animale, curăță grajdul și stau în spatele cuptorului (tradițional). Mai dau zăpada pentru poftă de mâncare. O data pe săptămână fac cumpărături. În rest trai pe vătrai neniacă…Eu, cu obiceiuri mai exotice(?!), am un mare deal în spatele casei unde schiez. Când afară este vâjul mare. stăm la căldurică și privim pe fereastră la jocurile iernii

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Aşa că, cu alte cuvinte, “Hai la ţară!” 😉

      Reply
  2. dede cati

    Mia stii care-i masina ta de-acolo ??? Sau le deszapezesti pe toate ca sa o gasesti :)))

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Apăs pe telecomandă. Tre să-mi facă ea din faruri 😉

      Reply
  3. racoltapetru6

    Io mi-s șofer de vară și, cum n-am nici nevastă să mă îmboldească la deszăpezie, o las să stea sub omăt până îl topește soarele sau ploaia. Iarna nu circul, și nici cauciucurile nu le-am schimbat.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Norocosule! 😉

      Reply
  4. CrisS

    Las’ c-a fost cu folos totuşi, ai găsit şi inspiraţia până la urmă, nu? Şi eu urăsc iarna/ zăpada/ frigul dar trebuie să recunosc, din faţa calculatorului, unde-i cald şi bine, parcarea aia arată minunat , parcă-mi induce o stare de pace, mai ales că n-am nicio maşină de dezgropat…

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Aşa, aşa! Răsuceşte cuţitul… 😉

      Reply
  5. Silvia Duma

    Eu nu- s asa stresanta….. 😉

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Şi nici n-aveţi maşină, nu? 😉

      Reply
      1. Silvia Duma

        Inca ma asteapta sa o iau…

        Reply
  6. opantazi

    O mica dedicatie: https://www.youtube.com/watch?v=GoYN5-8BE2I
    P.S. Ti-am zis ca vin! 😀

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Mulţam de dedicaţie. Din fericire am locul meu de parcare aşa că surprizele astea-s excluse. Trebuie doar să număr pînă la doi, începînd din dreapta.
      Bun venit…. ăăăăăăă…. Dorele? Tu eşti?

      Reply
      1. opantazi

        Evident, da’ tu cine credeai ca e?!

        Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: