De ceva timp încoace, de cînd DNA-ul a început să ascută ace în găurile de cur încordate de emoţie ale marilor făcători de bine pentru ţară, tot auzim îndemnuri la nou, slobozite de gurile obişnuite cu gargară inutilă ale capilor politici. Se cere, sanchi, altceva. Se cer feţe noi, deşi, în realitate, cerinţa e doar pentru primenitul pălăriilor.
Numai că, ce să vezi? Lotul de tineret-speranţe al frecătorilor de izmă scumpă, se dovedeşte a fi aceeaşi adunătură de ciudaţi. Mînaţi în viaţă doar de tupeu şi de convingerea că, în politică, cu cît eşti mai rupt de realitate, cu atît poţi ajunge cît mai sus.
Aşă că, învăţînd de la maestru şi crezînd în zicala “cum e sacul şi petecul“, un ciudat al Giurgiului ce se visa chiar primar al oraşului, se lasă dus de val în faţa presei, precum şeful de partid în zilele de glorie. Aberînd cu graţie şi şanse reale la Zmeura de aur pentru Oscarurile declaraţiilor politice. Şi considerînd, ciudat, numai bun momentul pentru a cere o mînă şi a renunţa la alta în acelaşi timp.
După asemenea cugetări, nu poţi concluziona decît faptul că, deşi populară, prea multă mişcare în patru labe, zilnic, nu poate decît să-ţi dăuneze. Atît ţie ca individ, tîmpindu-te, cît şi carierei tale. Una care se sfîrşeşte la fel de repede cum a început. Una care te umple de ruşine şi face lumea să se întrebe nesatisfăcută: Ce-a fost asta?
Acum, ce să zicem? Poate că, văzîndu-şi năruite speranţele de accedere la vîrf odată cu reîntoarcerea hăhăitorului la conducere, o fi vrut omul să se sinucidă politic în direct şi a încercat ceva original. Şi uite că i-a reuşit! Că l-au şi exclus ăia din partid după momentul lui de glorie precoce. O fi adevărată zicerea cu “nebuneala nu-i de-un fel“, dar nici măcar aici nu poţi fi mai tare ca şefu.
Ştirile de ultim moment vin să confirme că sute de admiratoare secrete s-au simţit deja pătrunse de dorinţa şi mesajul lui. Simţindu-i potenţialul uriaş şi sinceritatea dezarmantă. Toate dispuse la orice. La orice sacrificiu, bineînţeles. Plusînd chiar ba cu masaje, ba cu clipe de neuitat cu care să-l cucerească. Categoric, n-ar trebui să fie vreo problemă de compatibilitate. Că doar lucrează în aceeaşi branşă.
sursa foto
Poate că astfel, vreuna din damele de companie își găsește cuibușorul mult visat. 😉
Aşa ziceam şi eu. Că doar fiecare caută o relaţie reciproc avantajoasă.
Clopaca politikiei de Dîmbovița nu mai poata fi spălată nici de Dunăre…În ceea ce mă rivește…chiar nu mai sunt interest de elucubratile acestei clase, nici cu titlu de inventar. De o bucată de vreme imi fac planuri serioase sa plec undeva…pe o insula. O spun cu toată serizitatea. Am deja în lucru câteva locații. S-ar putea , ca peste puțin timp sa va invit…haide pe insulă….
Sper că nu cea Mare a Brăilei 😉