Cu tot tămbălăul inutil iscat de românaşul ăla din Norvegia care, aparent, dovedeşte că ştie doar să şi-o tragă şi să tragă palme, multă lume stă acum cu ochii atinţiţi pe copii. Unii dublîndu-şi porţia de mîngîieri pe creştetul acestora felicitîndu-se în gînd pentru părintele model care este, alţii trimiţîndu-i pe micuţi cu o palmă peste ceafă la frigider să le mai aducă o bere. Şi nerealizînd că astfel, unii dintre bătrînii familiei, scăpaţi din supraveghere, o iau pe arătură călcînd pe flori.

Acum ceva zile, pe la prînz, am fost la un Mall. Aveam ţintă vădită. Mergeam să verific dacă, odată cu scăderea tva-ului, mec-ul lui Donald işi păstrează acelaşi gust şi în 2016. Chiar înainte de poarta principală, privirea mi-a fost atrasă de blana leopard ce stătea sub formă de haină pe o doamnă respectabilă. Coafată cochet, mă rog, stil Rovana Plumb dar nu discut gusturile, cu aspect îngrijit, spatele drept, postură, dantură completă. Vîrsta, ochiometric, undeva la 65+. Părea că aşteaptă pe cineva şi arăta exact ca o persoană care era gata să meargă după cadouri. Am bănuit că o fi fost în ajun de Crăciun pe stil vechi.

Şi chiar cînd am ajuns în dreptul ei, intersectîndu-mi privirea, m-am trezit abordat direct. Adresîndu-mi cu un glas gîtuit de emoţie şi uşor bîlbîit:

  • – Aţi pu… Aveţi cumv… Puteţi să mă ajutaţi şi pe mine cu ceva bani? Nu mai a…Nu mă mai ajung pentru o reţetă compensată.

Brusc, sistemul personal anti-cerşeală mi s-a activat şi a eliberat replica standard pentru astfel de cazuri: “– Din păcate nu!”. Continuîndu-mi apoi drumul în timp ce am mai aruncat o privire în spate. La plecare, după mai bine de o oră, era tot în acel loc. Intrînd în vorbă cu cei care treceau pe lîngă şi aruncau o privire în direcţia ei. Uimindu-i invariabil pe fiecare cu discrepanţa între aspect şi gest.

M-am mai gîndit o clipă la povestea ei lipită de mîna întinsă, încercînd să înţeleg de ce nu i s-o fi compensat toată reţeta dacă nu are alte venituri. N-am găsit un răspuns.

Iar singura concluzie pe care am putut s-o trag a fost că, pînă la urmă ,cred că era doar o începătoare şi uitase replicile.

blana

sursa foto

Facebook Comments

8 Comments

  1. gheo

    Trebuia să o abordezi! Sunt sigur că era începătoare! Am mai văzut cerșetori cu ștaif, ca să zic așa! În ce mall? Poate mai e!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Să ştii că mi-a trecut o secundă prin cap. Dar trebuia să dezactivez sistemul de protecţie de care spuneam. Poate data viitoare. Dacă o mai fi pe acolo. Că vorba aia, nu te ţin într-un loc cu vad dacă nu faci performanţă.

      Reply
  2. calinakimu

    Până la urmă cerșetorii merită cei câțiva firfirici pentru onoarea, demnitatea, orgoliul…parasite atunci când se umilesc cerțind…

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Dacă te gîndeşti mai bine, la urma urmei e o meserie ca oricare alta. Numai că nu toţi apreciem produsele respective.

      Reply
  3. opantazi

    E si asta o metoda care stoarce bani… Oamenilor le place sa-si imagineze povesti romantioase cu contese scapatate si parca e mai misto cand tu, Gigel de la scularie, devii brusc cavaler ratacitor donand doi lei unei doamne cu blana de nurca. 🙂 Stiu si eu o tanti prin centru careia mi-e jena sa-i dau bani, fiindca e mai bine imbracata ca mine. In orice caz, la cum stau lucrurile in tara asta, cred ca ar cam fi cazul sa-mi fac rost de pe-acum de o haina de blana. Ca sa vezi, nici de-aia n-am… 🙂

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Stai liniştită că se fac bani şi-n zdrenţe.N-are rost să investeşti prea mult în recuzită.

      Reply
  4. Formatia Bucuresti

    ” Mana intinsa care nu spune o poveste…”

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Văzut! 😉

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: