De parcă istoria noastră naţională nu avea suficiente asocieri ale unor personalităţi cu cîte un arbore, ne-am mai pricopsit zilele trecute cu încă una. Şi dacă pînă acum aveam stejarul lui Ştefan, gorunul lui Horea şi teiul lui Eminescu, acum avem şi bradul lui Băsescu.
În fiecare dintre cazuri, simbolistica relaţiei om-copac în raport cu ţara, era clară. La Ştefan era dorinţa pentru dreptate, la Horea chemarea la luptă, la Eminescu inspiraţia pentru capodopere. Şi cum la nea Traian nu putea fi altfel, va rămîne în istorie cu punerea la pămînt.
sursa foto
Încă o pagină din incredibilele aventuri ale unui marinar pe uscat. 😉
Asta e! Nu poţi renunţa la jurnalul de bord.
iti dai seama ce bine l-a plantat daca l-a doborat vantul? :))
Omu le are mai mult cu apa decît cu pămîntul. Deşi, la cît teren şi-a luat la Nana ar cam fi trebuit să fi învăţat ceva şi pe partea asta.