Contrar părerii noastre rămase de pe timpul lui Ştefan cel Mare şi Mircea cel Bătrîn, eu cred că în ziua de azi nu preşedintele este cel mai puternic om de la noi. Că dacă nu se ţine de alte prostii, ăla e doar pentru poze, împărţit decoraţii la kil şi promulgat legile băgate pe gît de adunătura “aleşilor”. Şi singurul lui rol important cu adevărat e ăla de a numi prim-ministrul. 5 minute tre să fie deştept. După aia poate dormi liniştit 5 ani. Sau, după caz, să plece în ocolul pămîntului. Şi ţara îi va fi recunoscătoare.
Să zicem că m-ar alege pe mine. Că m-a văzut mai simpatic. Plus că mă recomandă şi vocea. De talent nu mai zic. Şi pentru că toată lumea vrea ca treaba să meargă bine şi la noi, aş începe cu drumurile. Să aibă săraca pe unde merge. Şi să nu mai dea ca proasta în gropi. Şi-aş face aşa:
- Aş desfiinţa pe loc muntele ăla de şmenozeală şi incompetenţă care s-a format prin birourile CNADNR. Aş păstra maxim 50 de pricepuţi care să se ocupe din birou cu studiile şi proiectele aferente. La naiba cu restul! Că doar nu facem proiecte noi zilnic. Ne programăm priorităţile. Ceilalţi, dacă vor, afară. La lopată şi tîrnăcop. Şi nu luaţi de-acasă în fiecare zi, ci la faţa locului, în barăcile cu organizarea de şantier. Program de lucru non-stop. Trei ture.
- Mi-aş face eu ca stat o divizie de construcţii specializată pe drumuri şi poduri. La cît e de construit în ţara asta, sigur vor ieşi la pensie cei angajaţi acolo. Dar muncind efectiv, nu frecînd prin birouri hîrtiile cu planurile de fezabilitate expirate.
- Aş termina-o astfel cu licitaţiile, contestaţiile, garanţiile şi alte aiureli cu zeci de firme, inventate de o legislaţie făcută expres parcă să te încurce.
- Le-aş închide imediat gura ciumeţilor care au cumpărat şmechereşte terenuri prin calea proiectelor de autostrăzi, plătindu-le exact cît face metrul pătrat de lan cu scaieţi. Pentru un proiect de importanţă naţională nu stau la discuţii nesfîrşite că ei vor un milion de euro. Că-s proprietari cu acte-n regulă şi au terenul de la mă-sa mare. Nu le convine, să mă dea în judecată! Rezolvăm după.
- Aş face videoconferinţă săptămînală cu ministrul transporturilor, mutat şi el de pe un şantier pe altul. Se pare că modelul de pe vremea lui Ceauşescu e cel mai de succes. Cînd au făcut pasajul Unirii din Bucureşti, în 1987, ministrul de atunci locuia într-un container, pe şantier. Şi au terminat ăia treaba în 34 de zile. 900 de metri săpaţi pe dedesubt, cu magistrală de metrou şi curs de rîu pe deasupra. Şi ca să vedem diferenţa de abordare, flinticul ăla de pasaj de la Băneasa, o gaură simplă, de l-ai parcurs cu maşina în 3 secunde a fost finalizat după 3 ani. Că altfel e mişto doar în birou şi la pamblicăreala de final.
- Ca să mai scutim din cheltuieli, aş scoate din puşcăriile patriei toţi băieţii aflaţi acolo la odihnă. Şi-aşa se plîng că-s prea mulţi şi nu mai încap. Inclusiv pe intelectualii ăia din bibliotecile de acolo, care nu mai prididesc cu atîta scris. Mişcare, aer curat… Şi muncă. Multă muncă. Să simtă şi ei că sunt la puşcărie.
- Şi după ce terminăm o autostradă mă apuc de alta. Şi tot aşa pînă le terminăm odată pe toate. Să avem pe unde merge pentru a rezolva celelalte probleme.
Dar uite că nu sunt prim-ministru şi nici n-am vreo şansă să ajung. Aşa că se va alege în continuare praful. Ce noroc ai tu cu ăştia de te conduc acum, Românio!
Later edit: I-am scris o scrisoare preşedintelui, autopropunîndu-mă pentru funcţie în cazul în care va fi nevoie şi nu va avea soluţii. Să fiu acolo, pe lista scurtă. Acum am primit răspunsul. Mi-a mulţumit pentru propunere şi m-a asigurat că o va analiza şi aprecia la justa ei valoare. Apoi mi-a înşirat în limbajul ăla oficial de lemn, în dosul căruia se ascund toţi politrucii, un kilometru de alte cerinţe actuale pentru funcţie, din care am înţeles că e musai să ţii cont de legislaţia strîmbă în vigoare, interese ale altora, directive UE, obligaţii FMI, garantarea proprietăţii dobîndite cu tupeu, mînăreli şi cîrdăşie, drepturile omului şi în final, de coaie. Ei bine, nu ştiu cine şi de ce a făcut asta, dar coaiele erau tăiate. Cu pixul.
sursa foto
Asa zic toți, dar când ajung acolo uita tot ….
Aha! Deci nu mă crezi. Bineee…
Aceste idei le am și eu de ani buni, dar nu le-am exprimat decît în familie și în cercul de prieteni! Probabil așa gîndesc mulți de-alde noi, dar ce să-i faci, nu ne ascultă nimeni! De ce să tăiem nodul gordian cînd îl putem încurca și mai rău!
Eu am mai făcut un pas. Le-am şi scris. Cine ştie… 😉
Vrei să câștigi la loto fără să-ți iei bilet. Ia pune mâna – adică investește nește mii de euro – și candidează la toamnă, întâi pentru parlament. Că nu ajungi Prim, fără a trece pe acolo și a lua lecții politice. Să vezi cum o să-ți schimbi optica! 😉
De-aia mi-e şi mie frică. Dacă ajung întîi acolo mă stric de la atîtea lecţii.
Nu intereseaza pe nimeni dintre conducatorii tarii ca lucrurile sa mearga bine…Ceea ce intereseaza cu adevarat este ca sa se FURE bine…Cred ca aici este vorba de un mic…comflict de interese ?!
Da poate ne interesează pe noi…
Daca totusi s-au terminat tehnocratii de pe lista de va(r)za de Bruxelles si s-au aliniat planetele cat sa iesi matale premier, eu te sustin aproape neconditionat. Unde “aproape” ar fi o rugaminte sa ma ai in vedere pentru un portofoliu la Sanatate (ca de portofel sunt satula!), asa mica-mica ierarhic cum sunt promit sa fac ordine si sa nu mai las oamenii sa moara din ignoranta sau indolenta.
Notat. Noroc că ai zis “Prima!” că altfel cine ştie ce probleme aveam.