Încet-încet, creştinismul dă semne că s-ar cam retrage la garaj. La naiba! De 2000 de ani munceşte neîntrerupt. I-o fi ajungînd şi lui. Las să mai tragă şi alţii care au frecat-o pînă acum, sub cerul liber şi arzător de la grătarele de shaormă.
Dar cum nu poţi întrerupe livrările dintr-odată, că rişti să-ţi intre clienţii în sevraj, începi uşor. Cu paşi mărunţi şi gesturi simple. Cît mai naturale şi în concordanţă cu principiile alea pe care ai clădit totul.
Acum, se pare că suntem în faza cu “iubeşte-ţi aproapele“. Nu contează că “aproapele” ţi-a devenit astfel doar fiindcă te-ai trezit noaptea cu el în casă. Că aşa a vrut muşchiul lui făcut “well done” de soarele de-acasă. Şi nici că acum, după călăreala aferentă, se şterge la sulă cu perdelele tale din sufragerie. Ideea e să fii cît mai umil. Şi vezi tu după. Că doar fraierii se mulţumesc cu 99 de virgine. Nu ca tine care ştii că te aşteaptă împărăţia cerurilor.
Cam aşa par că gîndesc acum inteligenţii urmaşi ai imperiului roman. Crezînd că dacă strămoşii lor au învăţat lumea să se spele la terme şi să se pişe civilizat la vespasiană, e chiar potrivit ca într-o frumoasă şi firească închidere de cerc peste timp, să se ofere acum ca şi cîrpe pentru şters.
Altfel nu îmi pot imagina cum de s-a ajuns la acoperirea statuilor nud de la un muzeu italian. Acolo unde liderul iranian, venit în vizită de lucru să caute pe cineva care să le facă ieftin şi lor wc-uri în casă, s-a gîndit c-ar fi mişto să-şi tragă nişte selfie-uri cu cai. Şi asta numai după ce scrupuloşii săi slujbaşi s-au asigurat că singurul sex ce i-ar fi putut zgîria prezidenţiala-i retină ar fi fost cel al lui El Zorab de pe soclu.
Urmează reacţiile de la Paris, unde spaima sexelor de piatră va zbura în continuarea turneului de poker cu contracte. Mă rog, acolo cred că va fi mai uşor. Că dacă-l duc la Luvru, pot să-l plimbe şi 5 ore doar prin galeria cu săbii şi pistoale.
Ce mi se pare interesant în ştire, e că cică Iranul caută cu disperare să-şi modernizeze infrastructura. Dar se pare că disperarea e în altă parte.
În ritmul ăsta, la viitoarea vizită n-ar strica un plus de apreciere pentru ilustrul oaspete. Ce să ne mai chinuim cu o eventuală chiloţăreală a statuilor? Să facem o demolare cu pickamer-ul, pe modelul patentat de cei de la ISIS, de faţă cu omul. Întrebîndu-l apoi dacă a fost mai bine aşa. Şi rugîndu-l respectuos, la plecare, să nu cumva să uite de celălalt obraz.
P.S. aflu acum, după ce am scris, că cică francezii au refuzat să scoată vinul din meniu, deşi iranienii au insistat. Că doar erau ca la ei acasă. Aşa că cina oficială dintre Francois Hollande şi Hassan Rouhani a fost anulată. Ei poftim şi cu francezii ăştia! Nişte co(i)coşi! Mai au puţin şi strigă:
– Charlie! Băi Charlie! Charliiiiii ! Ia-l bă p-ăsta de-aici!
sursa foto
Ipocrizia biserice este maximă atunci când se împotrivesc legalizării homosexualității, preferând ca în mânăstiri să se practice în continuare… ”haiducia”…
A ieșit și liderul iranian să mai vadă lumea. După ce se lămurește, se retrage în fieful lui și zice iarăși: ”ciuciu acorduri”!
Sau mai ameninţă lumea cu o bombă. Că prea a luat-o razna şi stă cu chestiile la vedere.
E ceva mai mult decât pupincurism interesat. Prostie și ipocrizie de cea mai pură esență.Excelentă caricatura.
Măcar atât!
Cum s-ar zice: pupincurism la rang de artă.
Nu, Cum s-ar zice – pupincurism nevindecabil. Există o formă malignă a pupincurismului pentru care nu trebuie să risipim leacuri. Locul lui e direct în pământ. Slujbit de bor, ca să pară distins, inteligent, cu bătaie lungă.