Pe vremuri, cînd ţăranul simţea că-l ia cu leşin de la prea mult bine şi se umplea de urticarie, pe sistem nervos, cînd cîrmuitorii ţării îi refuzau accesul gratuit la programul de lucru de 20 de ore pe zi, îşi aduna tot curajul de prin bordei şi şi-l înfingea într-un proţap sub forma unei jalbe. Una cu care se înfiinţa apoi în faţa boierului. Ăla care, bineînţeles, îl aştepta ca pe-o veste proastă. Şi chiar dacă săracul nu ştia el ce-i aia şansă infinitezimală de izbîndă, omul tot încerca. Chit că tot ce primea ca răspuns la solicitare, era de cele mai multe ori o cură în fum de ardei iuţi. Sau, după caz, dacă cererea era formulată în limbaj neadecvat, un masaj de relaxare executat profesionist de jandarmi, ca acoperirea la Digi: “pisti tăt”.
Dar cum vremurile nu stau în loc, azi totul s-a schimbat. Mai puţin durerea în cur a noilor boieri care, acum trebuie cică să ţină cont de drepturile omului (“sta-i-ar în gît lu care dracu le-o mai fi inventat şi p-astea”) şi îi obligă să mimeze mult mai bine intereseul faţă de cerşetorul de milă. În rest nimic nu mai e cum a fost. Iar jalbele se fac acum elegant, din taste. Totul online şi la vedere. Să ajungă la toţi. Nici nu mai trebuie să-ţi rişti integritatea fizică cu deplasarea. Tu doar faci o petiţie, o semnezi şi de acolo e treaba Sfîntului Duh să o finalizeze. Că nu degeaba avem cea mai mare densitate de cruci şi închinări făcute pe metrul pătrat.
Şi pentru că s-a dat şi internetu la liber, aşa a apărut petiţieonline. Locul unde colecţia impresionantă de jalbe se adună la un loc, pentru a se uita ca proastele una la alta. Asta ca să luăm doar cel mai serios loc de întîlnire pentru aşa ceva de la noi. Că altfel sunt sute de site-uri care au fiecare iniţiată cîte o petiţie plină de zvîc.
Nu de puţine ori, cînd mămăligi mai mici sau mai mari ating punctul critic, apar în newsfeed-uri tot felul de îndemnuri la semnături de petiţii: Să-l dăm afară în şuturi şi scuipaţi pe X!, Să-l menţinem în funcţie pe demisul Y!, Să salvăm pîrşul mov! Să castrăm violatorii cu cioburi colorate! Vrem apă caldă doar sîmbăta! Jos labele de pe orice! Spuneţi da pentru ora de religie pe vîrful Omu! Care de care mai trăznite. Semn că înaintaşii celor care le-au iniţiat au înghiţit ceva mai mult fum sau n-au ferit capul şi problema s-a transmis peste generaţii.
E drept, sunt şi unele raţionale. Unele care reprezintă apelurile disperate la logică ale unor oameni simpli, la adresa abuzurilor sau a incompetenţei politico-administrative. Şi chiar dacă rezolvarea acestora ar însemna un bine la nivel macro pentru întreaga populaţie, fix acestea sunt cele cu acelaşi răspuns ca la întrebarea “Cine-a tras în noi, 16-22 ?”
Din 2007 de cînd apare înfiinţat site-ul, s-au strîns peste 6000 de petiţii (am făcut un calcul estimativ al celor peste 300 de pagini, a cîte 20 de buc pe pagină). Petiţii “finalizate cu succes”- doar 33. Din peste 6000! Adică ceva cît mai aproape de acel “infinitezimal”. Ultimele soluţionate datează din 2014. Doar două soluţionate într-un an! Iar la “finalizate cu succes”, ce sună ca un fel de reclamă la un salon de masaj erotic, n-au cum să nu-ţi atragă atenţia cele de interes naţional, care au schimbat viaţa multor semeni:
Vrem concert Antonia,Sore & Alina Eremia in Dorohoi
Petitie pentru mentinerea in functia de director a doamnei Cojescu
Fara “Bahmu” la Balul Operei Cluj
Modificarea traseului liniei 102 in zilele de duminica
Aşa că, de fiecare dată cînd mai apare cîte un astfel de îndemn la acţiune civică, o să mă gîndesc la cum ar fi arătat acum ţara dacă o lăsau totuşi pe “Bahmu” la Balul Operei din Cluj. Nu de alta dar am sentimentul că “petitieonline” e doar o jucărică pentru societatea civilă care să aibă aşa o mulţumire de sine că a făcut totuşi ceva. Asta în timp ce caravana trece…
În rest, ce să zic? Rămîn la convingerea fermă că, în realitate, dacă vrei să schimbi cu adevărat faţa lucrurilor, furca rămîne sfîntă!
Țî!
Furca era la modă în 1907. Benzină și chibrit. Asta e rețeta.
Acu, m-ai făcut curioasă: la Balul Operei din Cluj, datorită acelei petiții, a prezentat sau nu Bahmu?
Petiţia era “fără Bahmu” şi încadrată la “finalizată cu succes”. Aşa că fac şi eu o flotare logică şi zic că n-a mai fost. Că doar nu m-oi apuca acum de scormonit internetu să-i văd jurnalu lu Bahmu. Mi-e să nu rîdă Google de mine.
Corect! Că tot din motivul ăsta n-am dat nici eu căutări după balurile operei din cluj, ca să nu mă ia google la ochi. 🙂