Pot să mă duc tooot maaaai su-uu-us..

Am  mai spus-o şi altădată: nu sunt un mare fan al fotografiatului. Mai fac şi eu acolo una-două de sămînţă. Cît să-mi mai aduc aminte pe unde am hălăduit. Asta bineînţeles, peste 20 de ani cînd mă voi mai uita peste ele.

În schimb, fac o groază de poze, doar mental fireşte, celor care, ajunşi undeva într-un loc ce li se pare numa bun de tras pe peliculă, se apucă s-o facă într-un mod propriu. Şi nu se mulţumesc cu statul simplu în faţa decorului aferent, ci încep să-şi caute cadrul ideal. Unul care implică neapărat urcatul cît mai sus, căţărat pe statui sau pe orice soclu, încălecat balustrade de protecţie.

Îi văd cum se chinuie, cum se încordează, cum se apucă, se opintesc şi se trag de tot ce prind în mînă. Indiferent dacă e un braţ de statuie, o creangă de copac sau un fir de iarbă. Nu contează că alunecă penibil pe bucăţile de gheaţă de pe un povîrniş, dacă e iarnă. N-are importanţă că se umplu de nămol dacă porţiunea e o pantă stopită de apa cascadei. E insignifiant că şi-au zdrelit genunchii şi au năduşit absurd cu căţăratul. Ideea e să iasă în cadru momentul lor de glorie “io la”, din faţa unei scobituri în munte sau călare pe soclul statuii lui Hercule de la Băi.

Ce-o fi în mintea lor, n-am idee. O fi poate din cauza unei gene recesive de alpinişti rataţi. O fi din cauza unui complex de inferioritate şi “sus”-ul momentului le mai dă curaj. Sau poate că nu ştiu eu cum se face corect o poză pentru Facebook.

La personajul de mai jos, e clar. E doar un gest reflex al vînătorului, cu un picior dominator pe pradă.

nastasebruges

foto

 

 

 

9 Comments

  1. fata veselă

    Cred că-l chinuia ceva acolo, în partea dorsală şi voia să se aşeze confortabil! Sigur asta e explicaţia logică.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Posibil să-l fi durut în cur, ca de obicei, de restul lumii. Dar cred că dacă s-ar fi aşezat pe treptele alea ude, ar fi avut un disconfort şi mai şi după.

      Reply
  2. papagigli

    Ba mie imi place sa fac poze pe unde ma duc. Poze in care sa apara pe fundal si cite ceva din ce am vizitat sau ceva nisipuri, palmieri si oceane. Ca doar n-o sa iau avionul ca sa-mi fac doar poze de buletin sau naturi moarte. 😉

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Şezi ghinişor că nici eu nu-mi fac doar selfie. Ideea e că nu mă caţăr pe statui. O las să-mi pună coarne pe la spate.

      Reply
      1. papagigli

        Iaca, sez! Da’ tot cred c-ai avea oaresce cu sarmanul Poponel, ca prea te luasi de preudokinegheticosul lui 😆

        Reply
  3. Renata Carageani

    Mi s-a arătat, cu ocazia acestui text, de ce nu ești tu curtat de batalioane de comentatori, care au și ei o fază similară de povestit, o părere, o măslină rămasă din salata de boef de la Anul Nou pe care n-au mai mâncat-o, dar nici nu s-au îndurat s-o arunce, că lucea frumos, ca o spinare de gândac: fiindcă scrii limpede și rotund, cu început, cuprins și final și – ce-i mai grav – te duci cu observația în zone care, pe păstrătorul măslinei de pe salată chiar îl lasă rece. Chiar nu-l fute pe el grija că, până și-ntr-o nevinovată fotografie, personajul care știe verbul a avea/poseda la toate modurile și timpurile posibile mai bine ca pe Tatăl Nostru face un copilăresc act ratat și pune bocancul pe grumazul unei statui, fiindcă nu rezistă tentației de-a sugera că e ca și cum ar fi a lui.
    Poate m-am exprimat cețos și la prima mână, dar trag nădejde că ai înțeles ce zic.
    Să fii ironic cu Bombonel în felul ăsta și să speri la impact e ca și cum ai trage nădejde că, pozând o poartă maramureșeană mâncată de cari și de vreme, ai aduce un milion de americani să viziteze țărișoara noastră. Când, în mod normal, ar trebui să pozezi un pat cu baldachin, cu o mare pată de sânge obținută în fotoșop fix în mijlocul așternutului și cu textul – aici a dormit ultima oară Dracula, când era om.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Asta e. Oi fi poate un blogger de nişă. Una strîmtă şi înghesuită, în care abia dacă încape o piuă pentru apa ce-o bat de zor.
      În ce priveşte rotundul scrisului, ce să zic, e chestie de gust. Iar armatele te-ar contrazice. Că la urma urmei nu-i frumos ce-i frumos. E frumos ce-mi place mie. Şi n-ar greşi deloc.

      Reply
  4. Renata Carageani

    Ai greși tu, când admiți că ei n-ar greși deloc.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      … că nu e om care să nu fi greşit cu fapta sau cu gîndul…

      Reply

Leave a Reply to krantzCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.