Antena 3 e aproape…dincolo

Am sentimentul că în decembrie 89, ca naţie, ne-am pariat prosteşte tot norocul pe o singură culoare. Şi, absolut firesc, am pierdut tot. Că doar nu era ruleta noastră. Rămînînd lefteri şi cu ochii pe acel dublu 00 ce ne caracterizează destinul. Altfel nu-mi explic cum naiba de avem în permanenţă puşi la conducerea unor puteri administrative persoane care mimează inteligenţa, iar gîndirea e doar un hobby ce pare şi ăla abandonat.

E greu de crezut că, dacă ai un minim de intelect şi ai auzit la şcoala primară de elementarul principiu al acţiunii şi reacţiunii, fiind mare şef la Finanţe, vei trimite cu nonşalanţă ostentativă un pluton de agenţi ANAF în curtea Antenei3. Un minim raţionament te-ar face să ştii că rezultatul nu ar putea fi decît cel al unui pluton de mascaţi descins în mijlocul şatrei. Vor începe instantaneu ţipetele de jale, înjurăturile, scuipaţii, ameninţările şi fustele ridicate pentru arderea retinei în contact cu mirosul de la “să moară ce-am io mai scump“.

Poate că de aceea nu miră pe nimeni circul creat de Antenă ad-hoc. Iar mitingul de susţinere de ieri nu a fost altceva decît o repetiţie pentru publicul prezent acolo a momentului cu bomboana de pe colivă.

Am trecut ieri cu o treabă absolut, dar absolut întîmplător prin zonă. Auzisem de o adunare dar nu ştiam exact cînd sau unde. Aşa că privirile mi-au fost atrase de muzica disco ce răzbătea din boxe. Şi noroc cu ecranul mare pe care era afişat “Antena 3” care m-a făcut să realizez “importanţa” momentului cu care eram contemporan. Am zăbovit vreo 5 secunde şi mi-am văzut de drum. Făcînd slalom printre bătrîneii perechi-perechi, adunaţi în zona cu băncuţe de pe bulevard. Aduşi pesemne acolo de vremea plăcută, ora potrivită unei sieste active şi gratuitatea transportului în comun. Toţi aşteptînd cuminţi un semn de mobilizare. Deh, fără facebook e greu. E clar nevoie de microfonul care să te cheme, aşa cum eşti obişnuit de popă, “să vii să iei lumină”.

Ce-a fost apoi, a văzut o ţară întreagă. Milioane şi milioane de susţinători care şi-au exprimat ataşamentul. E drept, toţi număraţi în minţile lu alde Gâdea & Co. Cei ce umblau de colo-colo cu buzunarele burduşite cu pastile de Gerovital şi ArtroStop pentru cazuri de prim ajutor şi obligaţi de fişa postului să dea piept cu martorii Anei Aslan. Ăia adunaţi  parcă acolo de dorinţa de a-şi reaminti ce poate face un CRBL şi minunîndu-se că acesta poate cînta, ciudat, pe o scenă.

Sincer, chiar aş vrea să ştiu ce sentimente te încearcă să te vezi înconjurat de atîtea persoane care ţi-ar putea fi părinţi sau chiar bunici. Să vezi că munca ta de tînăr, e apreciată doar de aceştia. Şi asta fără să fii cumva un cercetător la institutul de geriatrie sau schimbător de ploşti la un azil de bătrăni.

Fiecare dintre vedetele postului a avut ceva de spus pe scenă. Fiecare a tras apa un semnal de alarmă. Fiecare a apăsat cît a putut pe coarda sentimentală. Iar într-un mediu încărcat de iminenţa trecerii la cele veşnice, lacrimile unor Carmen Avram sau Dana Grecu  (treceţi pe la casierie fetelor pentru o primă de interpretare) s-au înodat firesc în gît.

Vajnicii bărbaţi ai trustului s-au ţinut mai tari. Atît cît au putut. Căci mai pe seară, retraşi la cădura luminilor din studio, Răzvan Dumitrescu a lăsat  să-i scape o confesiune, cum că l-ar fi impresionat şi pe el pînă la lacrimi spusele colegei Carmen. Deşi motivul real al acestora ar trebui să fie modul în care îşi cîştigă existenţa.

protestea3

foto

14 Comments

  1. Renata Carageani

    I-am citit la telefon maică-mii articolul tău. Ca să-i scot din cap ideea că ar fi o babă mizantroapă căreia nimic nu-i place. Fiindcă am întrebat-o dacă a văzut chestia la tv (eu n-o văzusem) și mi-a zis, destul de sfioasă, că a fost ceva de mare anvergură, extrem de kicios, pentru babe și moși.
    I-a plăcut, normal, textul, că zice ca ea, dar cel mai mult i-a plăcut titlul și mi-a zis că „băiatul ăsta are pamfletul în sânge”.
    Și e tare scârboasă cu scrisurile, crede-mă, c-a terminat filologeala. E din aia care mi ți-l face impostor pe Cărtărescu, de nu se vede.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Pe mine mă enervează gîndul că maică-mea a fost mai mult ca sigur acolo (cu gîndul doar, că stă la Galaţi) în mijlocul pieţei. Şi oricît de mult i-aş citi sau spune în faţă chestii similare, n-am nicio şansă s-o deturnez. Asta e. N-am talentul de a însufleţi masele. Iar pamfletarii au trecut mereu ca neserioşi. 😉

      Reply
  2. racoltapetru6

    Păcat că Bucureștiul e prea departe pentru mine. Poate-mi găseam parteneri de canastă printre atâția pensionari fără altă treabă.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Nu prea cred că prea erau concentraţi pe treabă. Păi ce, era de joacă ce se întîmpla acolo?

      Reply
  3. calinakimu

    Autoflagelarea, autovictimizarea, autoviolarea antenelor…a celor ce au flagelat, victimizat și violat tot ce le-a ieșit în cale…chiar dacă sfidează orice rațiune, are o savoare cu iz balcanic unic, pe care este păcat să nu-l savurăm în ciuda scârbei funciare pe care acest post tv.ni-l incumbă.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      În principiu, savoarea e asociată oarecum plăcerii.Una de care prefer să mă lipsesc voluntar. Las să ajungă mai mult la alţii.

      Reply
  4. klaus

    O să-mi asum eu rolul de popa prostu’…. nu pot exprima simțuri potențante de filologeală. Poate doar de inginereală.
    Mă surprinde, poate dezamăgit de așteptări, lipsa atenției la conținut față de formă. E, într-un fel, precum convingerea celui care decupează partea mucegăită a unui măr, convins fiind că mucegaiul, partea care se vede, îl scutește (el nu știe) de toxinele care-și fac veacul în bucata, socotită, organoleptic, sănătoasă.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Mi-ai luat ochii cu mucegaiul mărului şi n-am înţeles unde baţi.

      Reply
  5. klaus

    Pe când îl votam prima și singura dată pe Băsescu, Gâdea sau Antena 3 erau un fel de bâlci pe care n-aveam răbdare să-l consum. Când a-nceput Băsescu să-mi stea în gât, am zăbovit din ce în ce mai mult la afacerea lu’ dom’ profesor. Nu că i-aș fi iubit mai mult atunci dar aveam nevoie de informații provenite și din alte tabere . Să ne înțelegem, cu rezervele de rigoare în ceea ce privește veridicitatea. Și, obiectiv sau subiectiv, i-am privit ca fiind singurii perfecți în rolul de Gică-contra. Dacă la mitingul pe care-l menționezi au participat doar babalâci (să mă iertați, nu folosesc cuvântul în sens peiorativ) e, hai să-i spunem vina, celor de la A3. Am rezerve mari atunci când mă întreb dac-aș fi participat și eu. Deși l-am susținut pe subțirelu’ domnu’ Dan Diaconescu care-mi provoca cu televiziunea lui transpirații reci, numai la gândul că poate exista așa ceva.
    N-o mai lungesc. Într-un stat serios situația era normală. Fuți da’ plătești! Da’ la noi s-a găsit un surogat de normalitate doar pentru cine vrea mușchiu’ cuiva. Și, să mă ierți, mă fut în ea de normalitate! Mă declar anormal! Doar pentru că anormalitatea, privită prin prisma unghiului meu de valori, a ajuns să se șteargă pe picioare cu normalitatea. Adică or fi ăia niște labagii, da’ au fost singuri pe front. Ceea ce nu-i puțin, chiar dacă tătucul lor e unu’ profesor.
    Și, o spun și p-asta, mă simt singur între adulatorii necondiționați și cei care se întrec a pune bomboana pe colivă. Cred că vom pierde toți!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ei hai, nu dispera, că sigur nu eşti singurul în această situaţie. Şi deşi nu ar părea, chiar faci parte din foarte marea majoritate. Ceea ce se vede la tv sau pe Facebook din acestă luptă, sunt doar, cum spuneam mai sus, ultraşii celor două tabere. Populaţia normală preferă să privească scîrbită. Show must go on!

      Reply
  6. klaus

    Nu sunt elocvent, știu asta. Mă exprim precum inginerii în celebrele bancuri. Te citesc pentru că renata te-a recomandat.
    Mi-ar fi plăcut să nu fi scris articolul de acum. Oricum, nu sub forma asta. Din unghiul din care reușesc eu să înțeleg, faci prozeliți sau întărești convingeri în taberele care nu au nevoie de asta.
    Concluzia? Te voi citi în continuare.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Nu mi-e greu să recunosc că o bună bucată de timp eram setat doar pe Antena 3 în ce priveşte ştirile. Iar tv-ul rămînea ore în şir deschis acolo, chiar dacă făceam între timp altceva la PC de exemplu. Cu o juma de ureche tot auzeam o frîntură. Pînă într-o zi cînd am realizat cît de mult rău îţi poate face o cură zilnică cu aşa ceva. Au trecut aproape 5 ani de atunci şi văzînd rezultatele muncii lor de acum, îmi dau seama că ce am trăit eu a fost chiar “soft”.
      Mulţumesc pentru timpul petrecut pe aici. Cît despre opiniile exprimate, sunt pur personale. Aşa percep eu mediul înconjurător. Nu cînt în strună nimănui. Iar convingerile mi le schimb greu.

      Reply
      1. klaus

        Mulțumesc și eu. Mulțumesc pentru senzația de normalitate.

        Reply
  7. klaus

    Nu disper! :). Sunt o piatră greu de clintit!

    Reply

Leave a Reply to klausCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.